Antecontractul de vânzare-cumpărare şi contractul de comision. Invocarea neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către intimaţi. Nulitatea recursului

• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 487 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 1-8
• NCPC: art. 489 alin. (1)
• VCC: art. 1020
• VCC: art. 1021

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26.04.2016, reclamanții A. și B., prin mandatar C., în contradictoriu cu D. și E., au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, str. x, având în vedere că pârâtele (în calitate de moștenitori legali ai defuncților F. și G.) nu și-au îndeplinit obligația de a face, stabilită prin antecontractul de vânzare – cumpărare nr. x/06.10.2005 autentificat de BNP H., modificat prin actul adițional nr. x/03.11.2005) și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 687 din 2 aprilie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 din C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

Or, în speță, deși recurentele au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. pe care și-au întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Astfel, prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că cele două cauze invocate de apelantele-reconvenționale pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/30.09.2005 și a contractului de comision nr. x/30.09.2005), respectiv neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimați, de achitare a întregului preț și de prezentare la notar, pentru încheierea actului în formă autentică, sunt neîntemeiate.

Referitor la prima obligație, s-a reținut că probele administrate în cauză dovedesc contrariul, respectiv plata întregului preț de către intimați, iar în ceea ce privește a doua obligație, instanța a reținut că atât timp cât apelantele însele nu și-au executat obligația de prezentare la notar, până la data de 10.02.2011, pentru perfectarea promisiunii bilaterale și nici nu s-au declarat gata să se prezinte, nu pot invoca neîndeplinirea obligației de prezentare la notar, de către intimați, acțiunea în rezoluțiune a convenției juridice putând fi intentată în temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ. 1865, numai de partea care a executat sau se declară gata să execute contractul.

Prin criticile din cererea de recurs, recurentele nu arătă care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția din decizia recurată, ci redau paragrafe din tratate de drept și practică judiciară cu privire la art. 969 C. civ. care reglementează principiul forței obligatorii a contractului, la rezoluțiunea convențiilor și la principiul bunei credințe.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Nu se poate considera că simpla indicare a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurente nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

Sursa informației: www.scj.ro.