Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
172 views
Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”.
Astfel, sancţiunea decăderii pentru exercitarea căii de atac cu depăşirea termenului legal va fi înlăturată de la aplicare numai dacă partea dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Prin raportare la acest text de lege, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi solicită repunerea în termenul de declarare a recursului, întrucât nu au fost prezenţi la termenul la care a fost pronunţată decizia atacată din cauza pandemiei, a vârstei lor înaintate şi a unor boli cronice de care suferă.
Or, neprezentarea acestora la termenul respectiv, indiferent de cauzele invocate, nu constituie un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., din moment ce recurenţii-reclamanţi au solicitat judecata apelului şi în lipsa lor .
În plus, cererile formulate în apel de recurenţii-reclamanţi au fost transmise la dosar inclusiv prin fax, astfel încât aceştia nu s-au aflat în imposibilitate de a transmite şi cererea de recurs prin aceeaşi modalitate de comunicare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen.
Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare”.
Textul de lege anterior menţionat instituie o excepţie de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., atât în privinţa duratei, cât şi a momentului de la care începe să curgă.
Astfel, în cazul hotărârilor de constatare a perimării, durata termenului de recurs este de 5 zile, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunţării hotărârii.
De la data comunicării hotărârii începe să curgă un nou termen de aceeaşi durată pentru depunerea motivelor de recurs, conform art. 487 alin. (1) teza finală raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.
De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recursul are ca obiect decizia nr. 343/2020 din 1 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat perimarea apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe.
Având în vedere că hotărârea de constatare a perimării apelului a fost pronunţată la 1 septembrie 2020, rezultă că ultima zi în care putea fi declarat recursul era la 7 septembrie 2020.
Or, recursul a fost declarat la 29 septembrie 2020, conform menţiunii de la dosarul de recurs, fiind astfel depăşit termenul imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.
În aceste condiţii, devine incidentă sancţiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit căruia, „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei instanţei de apel.
Sursa informației: www.scj.ro.
