Solicitare privind obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti şi a dobânzii legale aferente. Respingerea recursului ca tardiv declarat

• NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 2
• NCPC: art. 186 alin. (1)
• NCPC: art. 248 alin. (1)
• NCPC: art. 421 alin. (2) teza I
• NCPC: art. 470 alin. (5)
• NCPC: art. 485 alin. (1)
• NCPC: art. 487 alin. (1)
• NCPC: art. 493 alin. (5)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 8 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului Liceul Tehnologic „C.” Țibănești la plata drepturilor bănești și a dobânzii legale aferente, în temeiul deciziei nr. 26 din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2009 și a sentinței civile nr. 463 din 14 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2015.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Codului muncii, ale Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 85/2016.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 965 din 3 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”.

Astfel, sancțiunea decăderii pentru exercitarea căii de atac cu depășirea termenului legal va fi înlăturată de la aplicare numai dacă partea dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin raportare la acest text de lege, Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți solicită repunerea în termenul de declarare a recursului, întrucât nu au fost prezenți la termenul la care a fost pronunțată decizia atacată din cauza pandemiei, a vârstei lor înaintate și a unor boli cronice de care suferă.

Or, neprezentarea acestora la termenul respectiv, indiferent de cauzele invocate, nu constituie un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., din moment ce recurenții-reclamanți au solicitat judecata apelului și în lipsa lor .

În plus, cererile formulate în apel de recurenții-reclamanți au fost transmise la dosar inclusiv prin fax, astfel încât aceștia nu s-au aflat în imposibilitate de a transmite și cererea de recurs prin aceeași modalitate de comunicare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare”.

Textul de lege anterior menționat instituie o excepție de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Astfel, în cazul hotărârilor de constatare a perimării, durata termenului de recurs este de 5 zile, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunțării hotărârii.

De la data comunicării hotărârii începe să curgă un nou termen de aceeași durată pentru depunerea motivelor de recurs, conform art. 487 alin. (1) teza finală raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recursul are ca obiect decizia nr. 343/2020 din 1 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a constatat perimarea apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe.

Având în vedere că hotărârea de constatare a perimării apelului a fost pronunțată la 1 septembrie 2020, rezultă că ultima zi în care putea fi declarat recursul era la 7 septembrie 2020.

Or, recursul a fost declarat la 29 septembrie 2020, conform mențiunii de la dosarul de recurs, fiind astfel depășit termenul imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit căruia, „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei instanței de apel.

Sursa informației: www.scj.ro.