Exercitarea căii de atac după împlinirea termenului legal. Imposibilitatea repunerii în termen. Recurs respins ca tardiv formulat

10 aug. 2022
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
433 views
  • Legea nr. 554/2004: art. 20
  • NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 2
  • NCPC: art. 182 alin. (1)
  • NCPC: art. 185 alin. (1)
  • NCPC: art. 186
  • NCPC: art. 248
  • NCPC: art. 470 alin. (5)
  • NCPC: art. 485 alin. (1)
  • NCPC: art. 487 alin. (1)
  • NCPC: art. 489 alin. (1)
  • NCPC: art. 499

Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.

La data de 15.06.2017 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Contencios Adminisrativ și Fiscal cauza având ca obiect contestația formulată de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare din 10.04.2016, înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. x și cererea de suspendare a executării acestuia, urmare sentinței civile nr. 964/CA/12.06.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și s-a dispus declinarea în favoarea Curții de Apel Brașov a competenței de soluționare a cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta ANI.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 565 din 4 februarie 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul – reclamant, pe fondul recursului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, tardivitatea recursului fiind invocată de reprezentantul intimatei – pârâte.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

„Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”, iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

„Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”.

În ce privește calculul termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., vor fi aplicate dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ., care dispun în sensul că:

„Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”, coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

„(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează”.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., „Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”.

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 112/2017 din 03 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant A. în data de 07 iulie 2017, conform Dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 24 iulie 2017, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă prin poștă, la data de 25 iulie 2017, conform ștampilei aplicată de serviciul poștal Rupea pe plicul de expediere aflat la dosarul instanței de recurs, fiind înregistrată la instanță în ziua următoare, respectiv în data de 26 iulie 2017, conform ștampilei aplicate pe cererea de recurs, atașată la dosar, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., calea de atac fiind promovată la momentul la care hotărârea a devenit definitivă, prin nerecurare în termenul legal.

Prin urmare, se constată că recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Bibliolex Biblioteca juridica virtuala

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 25.07.2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 24.07.2017.

Totodată, are în vedere dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs” precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal…”.

Deopotrivă, conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

„Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Se constată, așadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentului obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

„(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar reține că, neexercitarea dreptului procesual – în speță, a recursului – în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantul A., ca tardiv formulat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.

Exercitarea căii de atac după împlinirea termenului legal. Imposibilitatea repunerii în termen. Recurs respins ca tardiv formulat was last modified: august 9th, 2022 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.