Expresii jignitoare de natură a afecta demnitatea umană. Invocarea propriei culpe pentru obţinerea de despăgubiri. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată la data de 13.05.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi S.C. D. S.A.. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata unor daune morale în cuantum de 250.000 euro.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâţii, în calitatea lor de jurnalişti, au „transmis informaţii calomnioase şi insulte” la adresa reclamantului, în cadrul unei emisiuni televizate, aducându-i un prejudiciu de imagine şi încălcând, „cu consecinţe” serioase, dreptul la respectarea demnităţii umane prevăzut de art. 72 alin. (1)-(2) C. civ.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1349 şi art. 72 C. civ. şi pe prevederile art. 6 şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 382 din 21 februarie 2019)

Aplicarea sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile. Obligarea recurentului-pârât la emiterea certificatelor de origine a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe

Prin cererea înregistrată la 9.02.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând obligarea acestuia la emiterea Certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe aferentă perioadei octombrie, noiembrie 2013, anului 2014, precum şi a lunii mai a anului 2015.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5224 din 1 octombrie 2020)

Inadmisibilitate. Recurs declarat împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 aprilie 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. str. x, a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună obligarea pârâtei B. să permită accesul în apartamentul nr. x, situat în Bucureşti, str. x, proprietatea sa, în vederea efectuării lucrărilor de înlocuire a conductelor de apă rece, apă caldă şi scurgere aferente băii şi bucătăriei, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1990 din 7 octombrie 2021)

Hotărâre dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Respingerea căii de atac promovate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi al dispoziţiilor art. 29, 30 şi 32 C. proc. civ., solicitând instanţei:

– să i se interzică pârâtei S.C. B. S.R.L. să desfăşoare acte de comerţ având ca obiect produse în denumirea cărora se regăseşte elementul C. ori cuvinte sau expresii derivate din mărcile reclamantei, întrucât se confundă până la identitate cu mărcile înregistrate în portofoliul său;
– să se interzică pârâtei S.C. B. S.R.L.: să mai desfăşoare activităţi cu specific publicitar şi de marketing relativ la produsele sus-menţionate, inclusiv în mediul virtual/internet; să menţioneze C., cuvinte sau expresiile derivate din mărcile reclamantei pe ambalaje, broşuri, pliante şi alte asemenea elemente de promovare şi comercializare a produselor sale;
– obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la radierea şi eliminarea tuturor termenilor, cuvintelor sau expresiilor derivate din mărcile reclamantei, din materialele promoţionale şi de comercializare indicate;
– sa se interzica pârâtei S.C. B. S.R.L. să insereze elementele C., cuvinte, expresii derivate ori reprezentări grafice similare în documentaţia statutară şi în orice alte documente de autorizare sau certificare a activităţii sale comerciale;
– obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 100.000 de RON ca o consecinţă a desfăşurării cu rea-credinţă a activităţii comerciale, cu încălcarea dreptului la marcă al reclamantei, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 dar şi ca efect al diminuării şi afectării gradului de notorietate al mărcii reclamantei prin desfăşurarea activităţilor de comerţ în condiţiile sus – arătate, prin interpunerea şi promovarea produselor purtând însemne specifice mărcii sale (termenii – C. precum şi cuvinte sau expresii derivate din mărcile reclamantei ori reprezentări grafice similare);
– obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată angajate de soluţionarea prezentului litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 şi următoarele C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2118 din 19 octombrie 2021)

Motive contradictorii în privinţa modalităţii de evaluare a cuantumului despăgubirii civile. Admiterea recursurilor declarate și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii civile

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 22.06.2016, A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară, a solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Satu Mare prin primar şi Administraţia Domeniului Public Satu Mare, să se pronunţe o hotărâre de obligare a pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 350 mp, proprietatea societăţii reclamante, înscris în CF nr. x Satu Mare, estimată la suma de 132.790 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plăţii) împreună cu dobânda legală calculată până la data introducerii acţiunii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1713 din 22 septembrie 2021)

Nerespectarea clauzelor contractuale referitoare la îndeplinirea tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, conform Contractului de Finanţare. Respingerea recursului ca neîntemeiat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.10.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a Contestaţiei nr. FN/21.04.2017 înregistrată la AFIR sub nr. x/21.04.2017 prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 1.03.2017, privind proiectul x/17.02.2014 Cod contract PNDR 2007 -2013, x/17.02.2014 Cod contract PNDR 2014 – 2020, denumire „Instalarea tânărului fermier B.” şi admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5123 din 14 octombrie 2020)

Contradicție între decizia de recrutare a personalului din sursă externă şi impunerea unei condiţii de vechime. Admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 iniţial pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, iar ulterior, ca efect al declinării competenţei, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne – Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă A. D. Ghica, a solicitat, în principal, obligarea pârâţilor la emiterea actului de chemare a sa în activitate pe postul de ofiţer principal I (economist) la Compartimentul Financiar din cadrul ISU „A. D. Ghica” al judeţului Teleorman în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi în cuantum de 500 RON pe zi de întârziere, iar în subsidiar, obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5219 din 15 octombrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în acordarea cheltuielilor judiciare efectuate în procesul penal în ipoteza pronunțării unei soluțiii de achitare. Inexistența culpei procesuale a părții vătămate. Lipsa faptei ilicite a Statului Român

Dat fiind faptul că procesul penal este guvernat, în principiu, de regula oficialităţii şi că începerea urmăririi penale ori punerea în mişcare a acţiunii penale şi învestirea instanţei de judecată se realizează de organele judiciare penale ale statului, nu se poate susţine că prezenţa în proces a persoanei vătămate sau a părţii civile înseamnă în sine o culpă procesuală. Astfel, în situația în care procesul penal a fost pornit la sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, neexistând o acţiune civilă de sine stătătoare – în care să fi căzut în pretenţii partea vătămată – ci una alăturată acţiunii penale care învestise instanța urmare a rechizitoriului parchetului, nu poate fi reținută nicio culpă procesuală în sarcina părții vătămate.
Totodată, antrenarea răspunderii statului sub aspectul suportării cheltuielilor judiciare, fundamentată pe o presupusă culpă procesuală a acestuia, dedusă din soluţia de achitare a instanței penale, ar conduce la concluzia săvârşirii unei fapte ilicite din partea organului judiciar penal ori de câte ori soluţia instanţei nu ar confirma actul de inculpare. În felul acesta, pe de o parte, s-ar ignora specificul cercetării judecătoreşti care permite administrarea de probe suplimentare în apărare, inclusiv valorificarea nulităţilor actelor procedurale, iar pe de altă parte, s-ar impune procurorului ca la data întocmirii rechizitoriului şi punerii în mişcare a acţiunii penale să aibă certitudinea unei condamnări penale.
Prin urmare, nu se poate reține un caracter ilicit al faptei atunci când este vorba de îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege în limitele prescrise de aceasta (art. 1364 C.civ.), ca în ipoteza întocmirii rechizitoriului şi trimiterii în judecată a unei persoane pe baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

(ICCJ, secția I civilă, decizia nr. 543 din 26 februarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acordarea cheltuielilor de judecată. Culpă procesuală

În speță, Curtea a reţinut că soluţia adoptată în apel nu a echivalat cu câştigarea procesului de către apelantul-reclamant, astfel că problema culpei procesuale a fost greşit dezlegată, în considerarea dispoziţiilor art. 453 NCPC. După cum corect a observat recurenta pârâtă, modalitatea de soluţionare a problemei cheltuielilor de judecată aferente căii de atac a permis ca, fără a câştiga vreo etapă a conflictului judiciar ori procesul în ansamblu, reclamantul să obţină totuşi cheltuielile făcute în apel.

(Curtea de Apel Constanța, s. I civ., decizia nr. decizia nr. 388 din 27 noiembrie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cheltuieli de judecată. Proporţionalitatea onorariului avocaţial cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată de avocat. Critici de netemeinicie în recurs

Proporţionalitatea onorariului avocaţial cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanţei în faţa căruia se solicită acordarea acestor cheltuieli, astfel încât onorariul să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul soluţionării fazei procesuale pentru care este cerut, motiv pentru care criticile nu pot fi primite în recurs, unde pot fi invocate numai critici de nelegalitate.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 495 din 1412 din 20 aprilie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cheltuieli de judecată. Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Noțiunea de parte care pierde procesul

Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate nu demonstrează culpa procesuală a celui care o invocă, în sensul de parte care pierde procesul, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului deciziei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 658 din 3 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Procedura insolvenţei. Cheltuieli de procedură şi cheltuieli de judecată – regimuri juridice distincte. Închiderea procedurii

Atâta timp cât  regimul juridic al  cheltuielilor ocazionate prin derularea procedurii insolvenţei (inclusiv onorariul administratorului/lichidatorului judiciar) sunt reglementate prin legea specială –  art. 4 din Legea nr. 85/2006, devin inaplicabile dispoziţiile  dreptului comun,  respectiv ale  Codului de procedură civilă. 

(Curtea de Apel Suceava, s. a II-a civ., decizia nr. 287 din 5 iunie 2015)