Simulația și îmbogățirea fără just temei între foști soți. Implicații asupra calității procesuale și a cadrului procesual în absența lichidării comunității de bunuri

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2019 la data de 26.07.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D. şi, pentru opozabilitate, în contradictoriu şi cu E. S.R.L. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună în principal, constatarea caracterului simulat al promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare nr. x/29.11.2016 cu încheiere de autentificare 4445, precum şi în parte constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare 1115/14.03.2019 a Biroului Notarului Public F. şi, pe cale de consecinţă să se constate calitatea de proprietar în cotă de 1/2 a reclamantului cu privire la imobilul situat în Oradea, str. x înscris în CF x, precum şi constatarea caracterului simulat al promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/22.09.2016 cu încheiere de autentificare nr. x/22.09.2016 a Biroului Notarului Public F., şi pe cale de consecinţă, constatarea calităţii de promitent cumpărător a reclamantului, preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din promisiune, inclusiv încheierea actului autentic final de vânzare pe seama sa.

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor de rândul 2, 3 la restituirea sumei de 164.251,36 RON reprezentând suma achitată cu titlu de preţ al antecontractului încheiat de aceştia şi obligarea pârâtei de rândul 1 la restituirea sumei de 228.966,7 RON achitate cu titlu de preţ al antecontractului încheiat de aceasta.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1521 din 4 iunie 2024)

Reglementarea conflictului negativ de competență în materia litigiilor de muncă având ca obiect recalcularea indemnizațiilor de încadrare și acordarea diferențelor salariale pentru procurori

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 19.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării – în calitate de expert, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 20/2016 şi a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, începând cu datele expuse prin cererea de chemare în judecată şi până la încetarea raporturilor de muncă şi încetarea stării de discriminare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. conform O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentate de diferenţa salarială rezultată din noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu datele expuse şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, începând cu data de: 01.04.2021 pentru reclamantul A., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 16.04.2019 pentru reclamanta B., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 12.10.2020 pentru reclamantul I., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 26.04.2021 pentru reclamantul D., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 15.01.2022 pentru reclamantul E., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov; 05.05.2022 pentru reclamantul F., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea şi pentru perioada 01.01.2021 – 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil; 05.05.2022 pentru reclamantul G., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea şi pentru perioada 01.01.2021 – 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria; 05.05.2022 pentru reclamantul H., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi pentru perioada 01.01.2021 – 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

În drept au invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) – (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 şi art. 6 alin. (4) din C. civ., precum şi prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 396 din 27 februarie 2024)

Conflict negativ de competență privind acordarea concediului de odihnă suplimentar. Aplicarea regulilor de competență teritorială și efectele coparticipării procesuale active

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 09.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. şi MM. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, Judecătoria Sector 2 Bucureşti, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, Tribunalul Vâlcea, Judecătoria Cornetu, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei: obligarea pârâţilor la acordarea unui număr de câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar, pentru fiecare an, începând cu iulie 2022 şi până în prezent, precum şi pentru viitor a câte 10 zile pe an concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor, concediu de odihnă suplimentar pe an, proporţional cu perioada efectiv lucrată, precum şi obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferentă acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 127 alin. (21) din C. proc. pen., art. 65 şi art. 73 din Legea nr. 567/2004, art. 147 şi art. 278 din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1368 din 18 iunie 2024)

Analiza aplicării prorogării legale de competență în conflictele de muncă, în contextul coparticipării procesuale active, și stabilirea competenței teritoriale a instanței sesizate în urma disjungerii cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 09.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. şi MM. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, Judecătoria Sector 2 Bucureşti, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, Tribunalul Vâlcea, Judecătoria Cornetu, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei: obligarea pârâţilor la acordarea unui număr de câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar, pentru fiecare an, începând cu iulie 2022 şi până în prezent, precum şi pentru viitor a câte 10 zile pe an concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor, concediu de odihnă suplimentar pe an, proporţional cu perioada efectiv lucrată, precum şi obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferentă acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 949 din 24 aprilie 2024)

Solicitarea obligării pârâţilor, ca o consecinţă a discriminării, la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată de reclamanți şi indemnizaţia rezultată prin luarea în considerare a indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 08.11.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. şi W. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Timiş, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Dolj, Tribunalul Prahova, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Argeş, Tribunalul Buzău, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Alba, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Hunedoara, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâţilor, ca o consecinţă a discriminării, la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată prin luarea în considerare a indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., începând cu 01.01.2010, prin raportare la data la care fiecare dintre reclamanţi a devenit judecător stagiar/definitiv şi până la data formulării acţiunii, precum şi în continuare, până la înlăturarea stării de discriminare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, a despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referinţă sectorială (în continuare, „VRS”), conform prevederilor art. 1 din O.G. nr. 10/2007 (5%, 2% şi 11%), în concret VRS de 405 RON, începând cu aceeaşi dată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 879 din 17 aprilie 2024)

Cerere în vederea obligării pârâtei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a unei adeverinţe prin care să se ateste drepturile salariale corespunzătoare ultimei luni de activitate compuse din indemnizaţia de încadrare brută lunară, la care se adaugă sporurile corespunzătoare şi indemnizaţia de detaşare/delegare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Mureş – secţia civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., având calitatea de inspectori judiciari pensionari, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară:

– să se constate starea de discriminare dintre reclamanţi şi judecătorii şi procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ce au beneficiat de adeverinţe privind drepturile salariale încasate în ultima lună anterior ieşirii la pensie cu includerea în cuantumul acestora inclusiv a indemnizaţiei de detaşare/delegare;

– să fie obligată pârâta la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a unei adeverinţe prin care să se ateste drepturile salariale corespunzătoare ultimei luni de activitate compuse din indemnizaţia de încadrare brută lunară, la care se adaugă sporurile corespunzătoare şi indemnizaţia de detaşare/delegare;

– să fie obligată pârâta la daune cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant, de la data solicitării emiterii adeverinţelor şi până la data emiterii efective a acestora, conform art. 1516 C. civ., având în vedere prejudiciul creat urmare a neemiterii acestora.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1528 C. civ., art. 82 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 303/2004 republicată, art. 7 alin. (1) şi alin. (3) precum şi art. 13 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, decizia nr. 3 din 07.02.2022, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 347 din 08.04.2022.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 453 din 29 februarie 2024)

Solicitare în vederea obligării pârâtei, Curtea de Conturi a României, la plata sporului de 50%, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar și plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate

Prin cererea de chemare în judecată disjunsă prin încheierea din 20 iunie 2018, pronunţată în dosarul x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au chemat în judecată pârâţii CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – chemat în garanţie, cu citarea obligatorie şi a CONSILIULUI PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată în cauză, să se dispună: obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la plata sporului de 50 %, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 23 mai 2014 şi până la zi; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate la capătul unu din prezenta cerere, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la efectuarea cuvenitelor menţiuni, conform cerinţelor de mai sus; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice, să includă în buget sumele necesare plăţii drepturilor salariale şi să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României, fondurile necesare achitării drepturilor băneşti solicitate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 784 din 5 aprilie 2019)

Cerere în vederea obligării pârâtei la emiterea unor ordine și plata salariului de bază, la nivel maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale, aflat în plată în administraţia publică centrală

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B., alături de alţi reclamanţi, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună obligarea pârâtei plata salariului de bază şi emiterea unor ordine, la nivel maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale, aflat în plată în administraţia publică centrală, începând cu 21.12.2016 la zi, conform Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie şi menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare până la o eventuală modificare legislativă.

Prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a dispunj prezenta cauză şi a format 19 noi dosare în privinţa reclamanţilor ale căror locuri de muncă nu sunt în Municipiul Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 694 din 28 martie 2019)

Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâtei Curtea de Conturi a României, la plata sporului de 50%, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de baza brut lunar. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

Prin cererea de chemare în judecată disjunsă din Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Conturi a României şi Ministerul Finanţelor Publice – chemat în garanţie, cu citarea obligatorie şi a Consiliului pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată în cauză să se dispună: obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la plata sporului de 50%, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de baza brut lunar, începând cu data de 23.05.2014 şi până la zi; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate la capătul unu din prezenta cerere, actualizate, indexate şi majorate cu indicele de inflaţie; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la efectuarea cuvenitelor menţiuni, conform cerinţelor de mai sus; obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice, să includă în buget sumele necesare plăţii drepturilor salariale şi să vireze pârâtei Curtea de Conturi a României, fondurile necesare achitării drepturilor băneşti solicitate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 494 din 5 martie 2019)

Solicitare în vederea obligării pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei brute lunare şi la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor. Stabilirea competenței de soluționarea a cauzei

Prin cererea înregistrată la 30.03.2018 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâţii la recalcularea indemnizaţiei brute lunare avută în prezent, prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, la care să se adauge procentul de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015 şi la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor potrivit celor pretinse prin primul capăt de cerere, pe trei ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 01.12.2015 şi după această dată, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, până la încetarea raportului de muncă al fiecărui reclamant, în cuantum actualizat cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferente.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 221 din 13 februarie 2019)

Solicitare privind dispunerea recunoaşterii şi plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor de 25% în salariul de bază deoarece reclamanții ocupă funcţii cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat. Stabiliera competenței de soluționare a cererii

Prin cererea adresată Tribunalului Dâmboviţa la data de 18 ianuarie 2021 şi înregistrată sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. U.,V., W., X., Y., Z., AA. BB., CC., au chemat în judecată pe pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună recunoaşterea şi plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor de 25% în salariul de bază, deoarece ocupă funcţii cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat, în condiţiile legii; plata diferenţelor rezultate dintre drepturile salariale pe care le-am fi încasat şi cele primite efectiv, de la momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 1 5 1 adoptat prin Legea nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv de la 30.07.2020 şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative (inclusiv drepturile băneşti care rezultă din plata diurnei interne şi/sau de deplasare – acolo unde este cazul), drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a diferenţei drepturilor menţionate mai înainte.

Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2021, instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată şi formarea de noi dosare, în acest dosar fiind reclamanta T..

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2185 din 20 octombrie 2021)

Cerere în vederea obligării pârâtei de a recunoaște dreptul fiecărui reclamant menţionat, fost angajat al său, respectiv al predecesorilor acestei pârâte de a i se rambursa contravaloarea consumului de energie facturat în regim de abonat casnic şi achitat de fiecare reclamant și de a rambursa fiecărui reclamant menţionat contravaloarea energiei electrice achitate de aceştia începând cu data încetării acordării facilităţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 12 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii SOCIETATEA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA NORD S.A., SOCIETATEA ELECTRICA FURNIZARE S.A. şi SOCIETATEA FILIALA DE ÎNTREŢINERE ŞI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV S.A. au solicitat obligarea pârâtei SOCIETATEA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA NORD S.A. să recunoască dreptul fiecărui reclamant menţionat, fost angajat al său, respectiv al predecesorilor acestei pârâte de a i se rambursa contravaloarea consumului de energie facturat în regim de abonat casnic şi achitat de fiecare reclamant, în limitele unei cote de 1200KW/an, obligarea aceleiaşi pârâte să ramburseze fiecărui reclamant menţionat, fost angajat al său, respectiv al predecesorilor acestei pârâte, contravaloarea energiei electrice achitate de aceştia, în limitele unei cote de 1200KW/an, începând cu data încetării acordării facilităţii, respectiv 01.01.2020.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Hotărârii de Guvern nr. 1041/2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităţilor acordate pensionarilor din sectorul energiei electrice, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1461/2003.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1589 din 22 iunie 2021)

Cerere privind recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente și obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii şi venitul efectiv plătit

Prin sentinţa civilă nr. 5957 din 29 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi, pe cale de consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că a fost sesizată cu o acţiune având ca obiect drepturi băneşti, pretenţiile deduse judecăţii derivând din raporturile reclamanţilor cu fostul angajator, pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii (raporturi juridice asimilate celor de muncă conform art. 278 alin. (2) Codul muncii).

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1057 din 3 mai 2023)

Solicitare privind constatarea perioadei serviciului de permanență ca fiind timp de lucru și dispunerea obligării pârâţilor la calcularea, alocarea şi plata sumelor pentru orele aferente timpului de lucru de 8 ore, în timpul zilelor lucrătoare, precum şi pe durata zilelor de sâmbătă, duminică şi sărbatorilor legale, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, la data de 01.03.2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. (ocupând funcţia de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău), E. (tehnician criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău), F. (grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. Structura Centrală), G. şi H. (conducător auto în cadrul DIICOT Structura Centrală), în contradictoriu cu Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Buzău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că perioada serviciului de permanenţă constituie timp de lucru şi să se dispună obligarea pârâţilor la calcularea, alocarea şi plata sumelor pentru orele aferente timpului de lucru de 8 ore, în timpul zilelor lucrătoare, precum şi pe durata zilelor de sâmbătă, duminică şi sărbatorile legale, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, pentru perioada cuprinsă ultimilor trei ani anteriori introducerii acţiunii şi în continuare.

Prin întâmpinare, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a invocat necompetenţa teritorială a Tribunalului Brăila, secţia I civilă cu privire la reclamanţii F., H. şi E..

La termenul de judecată din 6 iunie 2022 cererile reclamanţilor F., H. şi E. au fost disjunse, dispunându-se formarea unui dosar separat, înregistrat sub nr. x/2022 şi acordându-se termen de judecată la 14 septembrie 2022.

La data de 14 septembrie 2022, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei.

La data de 10 noiembrie 2022 cauza a fost repusă pe rol.

Prin sentinţa civilă nr. 802 din 10 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întampinare de către Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind reclamanţii H., F. şi E. în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţilor F. (grefier în cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Buzău), H. (conducător auto în cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Buzău) şi E. (tehnician criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău) nu li se aplică art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dat fiind că aceştia nu deţin niciuna dintre calităţile cerute de lege.

S-a apreciat că acestor reclamanţi, care nu deţin calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar ori grefier, le sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, respectiv art. 210 din Legea nr. 62/2011, drept pentru care, în considerarea domiciliului cât şi a locului de muncă, identificate ca fiind în Buzău, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1031 din 2 mai 2023)

Cerere privind obligarea pârâților la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi și dispunerea recunoaşterii stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 29 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să se dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi obligarea Curţii de Apel Bucureşti la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (1 august 2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006; repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătată mai sus şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv; obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 1 august 2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, şi cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 şi Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale a României, O.U.G. nr. 20/2016, dispoziţiile Legii nr. 330/2009, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2011, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 9/2017 şi ale Legii cadru nr. 153/2017, invocate în cuprinsul cererii, art. 1531 şi art. 1535 C. civ. precum şi pe dispoziţiile art. 166 Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 843 din 5 aprilie 2023)

Solicitare privind dispunerea recunoaşterii dreptului reclamanţilor de a beneficia de plata sporului pentru condiţii grele de muncă şi a sporului pentru încordare psihică foarte ridicată și obligarea pârâtului la plata unei sume compensatorii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată la data de 19.11.2019 şi la data de 19.12.2019, reclamanţii, A., B., C., D., E., F., G. şi H., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: recunoaşterea dreptului reclamanţilor de a beneficia de plata sporului pentru condiţii grele de muncă şi a sporului pentru încordare psihică foarte ridicată pe toată perioada în care şi-au desfăşurat activitatea în mod efectiv în cadrul MApN şi obligarea pârâtului la plata unei sume compensatorii actualizate cu rata inflaţiei care să acopere neacordarea celor două sporuri în perioada activării în cadrul MapN; obligarea pârâtului MApN la plata sporului pentru condiţii grele de muncă şi a sporului pentru încordare psihică foarte ridicată în continuare, ulterior rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, atât timp cât reclamanţii vor îndeplinii condiţiile prevăzute de lege şi legislaţia în domeniu acordării celor două beneficii salariale nu se va modifica, către reclamanţii A., B. şi D.; obligarea pârâtului la plata unor daune-interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenţei şi până la data efectuări efective a plăţii, pentru neplata până în prezent a obligaţiilor învederate la punctul anterior; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 451 din 23 februarie 2021)

Cerere privind obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale rezultate ca urmare a includerii unui spor de 25% în salariul de bază. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 18.01.2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. şi BB. au chemat în judecată pe pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata drepturilor salariale rezultate ca urmare a includerii unui spor de 25% în salariul de bază, începând cu 30.07.2020, data intrării în vigoare a art. 151 din Legea nr. 157/2020, până la data recunoaşterii drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la momentul scadenţei lunare până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 660 din 16 martie 2022)

Solicitare privind obligarea pârâților la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente și plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi reclamanții şi venitul efectiv plătit

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la data de 21 mai 2021, sub nr. x/2021, ca urmare a declinării de competenţă dispusă de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2873/20.04.2021, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Superior al Magistraturii, cu participarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând următoarele: în principal: 1. Recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referinţă sectoriala de 605,225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484,18+25%=605,225 RON şi care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie din data de 01.08.2016), începând cu data numirii în calitate de auditor de justiţie (01.01.2017 şi până la 31.12.2018); 2. Obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.01.2017 – 31.12.2018, sumă care trebuie actualizată cu indicele de inflaţie, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculata de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; iar, în subsidiar, 1. Recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, pentru perioada 01.01.2017 – 31.12.2018, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON şi drepturile salariale efectiv încasate; 2. Obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.01.2017 – 31.12.2018, sumă care trebuie actualizată cu indicele de inflaţie, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 420 din 24 februarie 2022)