Reglementarea conflictului negativ de competență în materia litigiilor de muncă având ca obiect recalcularea indemnizațiilor de încadrare și acordarea diferențelor salariale pentru procurori

• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• NCPC: art. 59

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – în calitate de expert, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 20/2016 și a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, începând cu datele expuse prin cererea de chemare în judecată și până la încetarea raporturilor de muncă și încetarea stării de discriminare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. conform O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentate de diferența salarială rezultată din noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu datele expuse și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective, începând cu data de: 01.04.2021 pentru reclamantul A., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 16.04.2019 pentru reclamanta B., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 12.10.2020 pentru reclamantul I., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 26.04.2021 pentru reclamantul D., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 15.01.2022 pentru reclamantul E., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov; 05.05.2022 pentru reclamantul F., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și pentru perioada 01.01.2021 – 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil; 05.05.2022 pentru reclamantul G., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și pentru perioada 01.01.2021 – 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria; 05.05.2022 pentru reclamantul H., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu și pentru perioada 01.01.2021 – 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

În drept au invocat Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) – (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 și art. 6 alin. (4) din C. civ., precum și prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 396 din 27 februarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost învestit cu soluționarea unui litigiu având ca obiect pretenții care vizează acordarea unor drepturi salariale pretins cuvenite, context ce vizează existența unui litigiu de muncă, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în calitate de procurori la data introducerii acțiunii, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2023.

Acțiunea introductivă prin care reclamanții, în calitate de procurori, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

În cauză, se constată că la termenul din 27.04.2023 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cererilor formulate în cauză prin raportare la județele de domiciliu ale reclamanților, sens în care s-a dispus constituirea a noi dosare, în dosarul nr. x/2023, reclamant fiind D., cu domiciliul în județul Iași.

În raport cu domiciliul reclamantului, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, declinând soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., F. și H., Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a soluționat acțiunea prin sentința civilă nr. 5576 din 13.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Înalta Curte formulează observația că măsura disjungerii raporturilor juridice, ca măsură de administrare judiciară, nu poate avea drept consecință pierderea competenței instanței inițial învestite, aceasta rămânând competentă să soluționeze și cererea de chemare în judecată disjunsă.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reține că Tribunalul București a fost în mod corect și legal sesizat de reclamanți în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenței de soluționare a cauzei în ceea ce îl privește pe reclamantul D., în condițiile în care nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.

Față de considerentele anterior expuse, în conformitate dispozițiile art. 135 alin. (4) Cod procedură civilă, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.