Solicitare în vederea obligării pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei brute lunare şi la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor. Stabilirea competenței de soluționarea a cauzei

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• NCPC: art. 59

Prin cererea înregistrată la 30.03.2018 pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții la recalcularea indemnizației brute lunare avută în prezent, prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, la care să se adauge procentul de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015 și la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor potrivit celor pretinse prin primul capăt de cerere, pe trei ani în urmă, în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 01.12.2015 și după această dată, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, până la încetarea raportului de muncă al fiecărui reclamant, în cuantum actualizat cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 221 din 13 februarie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, reclamanții, subliniind că dețin funcția de procuror și desfășoară activități judiciare la Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, au învestit Tribunalul Neamț cu un litigiu având ca obiect raporturile asimilate celor de muncă, în care se află cu Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (3), aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018 s-a constatat că sintagma „de competența instanței la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma „care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza” din art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În parag. 32 al acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că „legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora”.

În speță, reclamanții dețin funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Or, învestind cu soluționarea cererii Tribunalul Neamț, reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea litigiului.

În altă ordine de idei, potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”, iar potrivit art. 216, „dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ”.

În conformitate cu dispozițiile art. 59 C. proc. civ., „mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură”.

În speță, domiciliul reclamantei D. este situat în circumscripția Tribunalului Neamț, iar raportat la natura și cauza drepturilor pretinse de reclamanți, sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, operând astfel prorogarea de competență pentru reclamanții care nu au domiciliul în raza instanței sesizate.

Așa fiind, și din această perspectivă, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Neamț, care nu și-o poate pierde, ca efect al disjungerii dispuse.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Neamț.

Sursa informației: www.scj.ro.