Încuviinţarea începerii executării silite, prin toate formele de executare silită, pentru recuperarea creanţelor decurgând din titlurile executorii reprezentate de sentinţele civile, precum şi pentru recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea silită

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 01 februarie 2023, contestatorul Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu intimatele A. şi B., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 al BEJ C., respectiv împotriva somaţiei din data de 11.01.2023, încheierii nr. 7237/29.12.2022 a Judecătoriei Sibiu, pronunţate în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviinţată executarea silită, încheierii nr. 110/2022 din data de 10.01.2023, executării silite înseşi.

Prin aceeaşi cerere a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, anularea/îndreptarea somaţiei şi încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseşi, în temeiul art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civită, cu obligarea creditorilor la eventualele cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză. În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispoziţiile art. 670 din C. proc. civ.

De asemenea, a mai solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 din C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate şi soluţionarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei, raportat la dispoziţiile art. 719 alin. (6) din Codul de procedură civită.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 720 alin. (1), art. 719, art. 670 din Codul de procedură civită.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1372 din 26 septembrie 2023)

Cerere în vederea obligării pârâtului să comunice instanţei de judecată nivelul maxim, la nivelul autorităţii judecătoreşti, al indemnizaţie de încadrare şi nivelul maxim al sporurilor pe categorii de personal, plata diferenţelor salariale actualizate cu rata inflaţiei și plata dobânzii legale

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă la 11 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti a solicitat următoarele:

– obligarea pârâtului Ministerul de Justiţie să comunice instanţei de judecată şi Curţii de Apel Piteşti nivelul maxim, la nivelul autorităţii judecătoreşti, al indemnizaţie de încadrare şi nivelul maxim al sporurilor pe categorii de personal;

– obligarea pârâţilor la calculul drepturilor salariate şi acordarea lor pentru viitor, pentru reclamanta încadrată la Judecătoria Piteşti din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, pentru perioada 9 aprilie 2015 – 31 august 2016 şi 1 septembrie 2016 – 31 decembrie 2016, încadrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, cu luarea în considerare a maximului nivelului de salarizare (venitului) la nivelul autorităţii judecătoreşti pe fiecare funcţie, categorie de personal, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie şi/sau în specialitate (la nivelul naţional) şi care să includă şi majorările de 2%, 5% şi 11% conform prevederilor Legii nr. 71/2015;

– obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale de la data de 9 aprilie 2015 (data apariţiei Legii nr. 71/2015), actualizate cu rata inflaţiei;

– obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale de la data când ar fi trebuit achitate drepturile până la plata acestora.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 354 din 11 februarie 2020)

Cerere în vederea obligării pârâţilor la plata unei sume de bani aferentă unor contracte de concesiune

Prin sentinţa civilă nr. 1041 din 17.02.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetentei materiale si teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâţii Autoritatea Naţională Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor-ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Prin sentinţa civilă nr. 161 din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Investit prin declinare, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 203/2022 din 30 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor- ANSVSA şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3360 din 8 iunie 2022)

Stabilirea competenței de soluționare în cazul litigilor care decurg din executarea contractelor administrative

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 RON, fără TVA, aferentă perioadei 16.12.2019 – 24.07.2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

La data de 6.01.2021, reclamanta a formulat precizare la acţiunea iniţială, prin care a arătat că înţelege să se judece şi cu DSVSA Buzău.

Prin sentinţa nr. 611 din 3.02.2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din legea contenciosului administrativ, fiind aplicabil criteriul locului ocupat de organul care a emis sau a încheiat actul, respectiv Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – autoritate centrală sanitar veterinară.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2805 din 18 mai 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâtul la plata sumelor reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă şi a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere pentru perioada/perioadele în care reclamanții şi-au desfăşurat atribuţiile de serviciu prin detaşare în cadrul unor misiuni de menţinere a păcii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale iniţial sub nr. x/2020, la 24.02.2020, mai mulţi reclamanţi, printre care şi A. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata sumelor, actualizate cu indicele inflaţiei la data plăţii, reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă şi a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere pentru perioada/perioadele în care fiecare şi-a desfăşurat atribuţiile de serviciu prin detaşare în cadrul unor misiuni de menţinere a păcii, organizate de către Organizaţia Naţiunilor Unite; au mai solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune-interese, reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenţei şi până la data efectuării efective a plăţii, pentru neplata până în prezent a obligaţiilor învederate la punctul anterior, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (3) coroborate cu prevederile art. 59, art. 83, art. 148 alin. (1) şi cu prevederile art. 194 din C. proc. civ., art. 269 alin. (1) şi (3) din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1638 din 23 iunie 2021)

Solicitare în vederea constatării faptului că perioada serviciului de permanenţă constituie timp de lucru, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care reclamanţii ar fi trebuit să beneficieze și obligarea pârâţilor la plata pentru viitor a sumelor pentru orele aferente timpului de lucru ce urmează a fi efectuate de reclamanţi

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 07.01.2020, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei să constate că perioada serviciului de permanenţă constituie timp de lucru; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care reclamanţii ar fi trebuit să beneficieze şi obligarea pârâţilor la plata pentru viitor a sumelor pentru orele aferente timpului de lucru ce urmează a fi efectuate de reclamanţi în cadrul serviciului de permanenţă, care depăşesc perioada normală de lucru de 8 ore, în timpul zilelor lucrătoare, precum şi pe durata zilelor de sâmbătă sau duminică şi sărbătorile legale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 450 din 23 februarie 2021)

Cerere de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unei penalităţi pe zi de întârziere pentru refuzul de punere în executare a unei sentinţe civile. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 mai 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata unei penalităţi de 1000 RON pe zi de întârziere pentru refuzul de punere în executare a sentinţei civile nr. 5393/2013 pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Târgu-Mureş.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 906 alin. (2) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1552 din 21 septembrie 2022)

Cerere în vederea dispunerii anulării deciziei de încetare a contractului de muncă, reintegrarea în funcţia deţinută anterior încetării contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate indexate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 11 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Constanţa, a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 21 din 12 iunie 2019 emisă de pârâtă, reintegrarea în funcţia deţinută anterior încetării contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate indexate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 360 din 11 februarie 2020)

Examinarea conflictului negativ de competenţă. Stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 21 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 571/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi următ. C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2187 din 16 noiembrie 2023)

Acțiune în vederea constatării faptului că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul pârâtei se încadrează în grupa I de muncă, precum şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în acest sens, cu cheltuieli de judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 07 februarie 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca instanţa să constate că activitatea desfăşurată de el în cadrul pârâtei, în perioada 10.10.1972 – 16.11.1989, se încadrează în grupa I de muncă, precum şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în acest sens, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 693/LM/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de A., cu domiciliul în Ungaria, Budapesta şi domiciliul ales la sediul secundar al avocatului C., în Oradea, judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâta B., cu sediul în Cluj Napoca, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 208 din 28 ianuarie 2020)

Cerere în vederea constatării încălcării de către angajator a dispoziţiilor legale privind condiţiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat și obligarea acestuia la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 euro/lună reprezentând daune morale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 18.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate încălcarea de către angajator a dispoziţiilor legale privind condiţiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat şi să dispună obligarea angajatorului la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 euro/lună, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea acestor norme legale, calculată pentru ultimii 3 ani anterior depunerii acţiunii şi până la asigurarea efectivă a condiţiilor de muncă de către acesta.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 866/1996, pct. 15.1 şi 15.2 din Anexa la H.G. nr. 1091/2006, art. 6 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. f) din Codul Muncii, art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 319/2006.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2217 din 20 octombrie 2021)

Solicitare privind dispunerea recalculării, pentru perioada începând cu numirea reclamantului în calitate de auditor de justiţie, a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 04.05.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei să dispună recalcularea – pentru perioada începând cu numirea sa în calitate de auditor de justiţie, 27.12.2018 şi până la 31.12.2020 – a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul cuvenit şi venitul efectiv plătit în perioada 27.12.2018 – 31.12.2020, actualizată cu indicele de inflaţie şi la care să fie plătită dobânda legală penalizatoare, calculată de la exigibilitatea fiecărei obligaţii de plată şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1540 din 20 iunie 2023)

Cerere privind recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 24.12.2020, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel, personal care beneficiază de sporuri ce depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, să dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia care le-a fost plătită efectiv până la data pensionării, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv 01.07.2017, până la data eliberării lor din funcţie prin pensionare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1012/13.04.2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantele nu mai au calitatea de judecător, fiind eliberate din funcţie prin pensionare anterior promovării cererii de chemare în judecată, context în care a apreciat că sunt incidente art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, pentru determinarea competenţei teritoriale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2005 din 6 octombrie 2021)

Solicitare în vederea obligării pârâților la acordarea către reclamanţi a despăgubirilor reprezentând stimulentul de risc plus dobânda legală penalizatoare. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 20 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. – prin H. au chemat în judecată pe pârâtele Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Sânpetru – prin Primar şi Primarul Comunei Sânpetru, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să acorde reclamanţilor despăgubiri reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5.000 RON brut, echivalentul a 2.500 RON lunar pentru perioada stării de urgenţă 16.03.2020 – 15.05.2020, sume actualizate la data plăţii; plus dobânda legală penalizatoare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1950 din 30 septembrie 2021)

Solicitare privind recunoașterea stării de discriminare salarială în care se află reclamanţii, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%. Stabilirea competenţei de soluţionare a cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la data de 14.07.2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Dâmboviţa şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să recunoască starea de discriminare salarială în care se află reclamanţii, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi a Curţii de Apel Târgu Mureş, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, spor care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României.

Totodată, reclamanţii au solicitat uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017, repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care le-a fost plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi al cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1640 din 23 iunie 2021)

Cerere privind anularea Notei de neconformare. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea în data de 14.03.2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea prin Consiliul Judeţean Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Direcţia Generală Programul Operaţional Regional-Serviciul Autorizare Proiecte, a solicitat ca instanţa să dispună anularea Notei de neconformare nr. SVAPCI/82885.23 din 16.07.2021 şi a Deciziei nr. 209 din 07.09.2021.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1372 din 9 martie 2023)

Cerere privind recalcularea indemnizaţiilor de încadrare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare și repararea prejudiciului până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la data de 26.06.2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recalculeze indemnizaţiile de încadrare, conform dispoziţiilor din Legea nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până în prezent, precum şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 şi la repararea prejudiciului începând cu 09.04.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2644/29.10.2020, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că reclamanţii sunt angajaţi în structuri care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, context în care competenţa teritorială nu se poate determina în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii şi art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 926 din 7 aprilie 2021)

Solicitare privind anularea Notei de neconformitate întocmită de pârâtă și exonerarea reclamantei de plata corecţiilor financiare aplicate. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22.12.2021, sub nr. x/2021, reclamanta U.A.T. Municipiul Moreni a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei: anularea Notei de neconformitate nr. 67110.4/15.07.2021, întocmită de pârâtă şi aprobată de Şeful AM POR; anularea Deciziei nr. 217/16.09.2021, privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Municipiul Moreni, comunicată contestatoarei la data de 20.09.2021, prin care s-a respins contestaţia nr. 102348/25.08.2021, formulată împotriva Notei de neconformitate nr. 67110.4/15.07.2021; exonerarea U.A.T. Moreni de plata corecţiilor financiare aplicate în cuantum de 25% din valoarea contractului nr. x/30.06.2020+AA 1/2020, încheiat de U.A.T. Moreni cu A. S.R.L. (53.250,00 RON+10.117,50 RON T.V.A.), aprobarea şi decontarea acestor sume, astfel cum au fost solicitate prin cererea de rambursare nr. x

Prin sentinţa nr. 1199 din 28.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Moreni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1324 din 8 martie 2023)