Monthly Archives: martie 2011

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Pretenţii derivate dintr-un contract de prestări servicii. Natura juridică a litigiului. Competenţa de soluţionare

Prin art. 69 din Legea nr. 168/1999 se prevede că nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul legii menţionate, conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă. Având în vedere că faţă de clauzele din contractul încheiat de părţi, acesta nu poate fi asimilat unui contract individual de muncă, contractul respectiv fiind un contract de prestări servicii, în privinţa raporturilor dintre părţi sunt incidente normele de drept civil şi nu normele de dreptul muncii. În aceste condiţii, litigiul dintre părţi legat de îndeplinirea obligaţiilor contractuale nefiind un litigiu de muncă, ci un litigiu de drept civil, în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenţa de soluţionare în primă instanţă revine judecătoriei.

(Curtea de Apel Târgu Mureş, s. conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 158 din 9 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Investigator sub acoperire. Dreptul la un proces echitabil

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reflectată în special în cauza Ramanauskas contra Lituaniei, precum şi cu art. 68 alin. (2) C. proc. pen., activitatea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia respectă garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie şi art. 68 alin. (2) C. proc. pen., neexistând o provocare, dacă se limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a activităţii infracţionale, fără a exercita asupra persoanei o influenţă de natură a instiga la comiterea unei infracţiuni, care altfel nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii. Prin urmare, activitatea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia respectă garanţiile dreptului la un proces echitabil şi dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., neexistând o provocare, în cazul în care contactul investigatorului şi al colaboratorul cu inculpaţii a avut loc în contextul în care inculpaţii căutau în mod activ cumpărători şi vânzători de droguri, aceştia propunând investigatorului şi colaboratorului să le procure şi să le vândă droguri.

(I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 917 din 9 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Rezoluțiunea contractului. Condiții

Dispozițiile privitoare la rezoluțiunea și rezilirea contractelor de regăsesc în Noul Cod Civil în art. 1549-1554.
Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat. Daca s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nu-şi execută obligaţia, ar însemna să i se acorde o primă de încurajare, o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor.

(I.C.C.J., secția comercială, decizia nr. 1013 din 9 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Divulgarea secretului economic. Însuşirea, fără drept, a calităţii de autor al unei opere. Elemente constitutive

În raport cu dispoziţiile art. 298 alin. (1) C. pen., divulgarea informaţiilor cuprinse într-o documentaţie referitoare la instalarea sau asamblarea unui produs, informaţii destinate publicităţii, care trebuie în mod obligatoriu să însoţească produsul conform Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, de către persoana care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de divulgare a secretului economic.
Însuşirea documentaţiei referitoare la un produs, care nu constituie obiect al dreptului de autor, întrucât nu prezintă un caracter de originalitate, ci tratează într-o formă rescrisă un subiect care nu mai este nou, soluţia tehnică generală de realizare a produsului fiind de domeniu public, accesibilă oricărei persoane care doreşte să îl construiască, nu constituie infracţiunea de însuşire, fără drept, a calităţii de autor al unei opere prevăzută în art. 141 din Legea nr. 8/1996.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 913 din 9 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Asigurarea contradictorialității în procesul civil

Pentru asigurarea contradictorialităţii in procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune in discuţia pârtilor toate aspectele de fapt si de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul.
Faptul că, în susţinerile lor de început, cu ocazia administrării probatoriului şi a depunerii unor înscrisuri noi, părţile au făcut trimitere la normele de competenţă în materie şi la instanţa apreciata de acestea, de comun acord, ca fiind competentă în cauză, nu poate avea semnificaţia juridică a dezbaterii orale şi contradictorii a excepţiei de necompetenţă teritorială, invocate de către instanţa din oficiu, cu ocazia deliberării.

(I.C.C.J., secția comercială, decizia nr. 1017 din 9 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Închiderea procedurii reorganizării în condiţiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Termenul de executare a planului de reorganizare şi aplicabilitatea art. 107 din Legea nr. 85/2006

(Curtea de Apel Brașov, s. com., decizia nr. 140 din 8 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Opoziţie la executare. Bilet la ordin. Condiţii de admisibilitate

În cadrul opoziţiei la executare principiul anulării actului subsecvent ca o consecinţă a anulării actului juridic principal nu se aplică în cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, autonome şi independente, faţă de raportul juridic fundamental ce i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o obligaţie de sine stătătoare şi că, posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului şi nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului de creanţă.

(Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 505 din 8 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Succesiuni. Cerere de anulare a certificatului de vacanţă succesorală emis în anul 1988. Efectele cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991. Lipsa calităţii de moştenitor cu privire la bunurile menţionate în certificat

Principiul indivizibilităţii transmiterii succesiunii cunoaşte excepţii, prevăzute în legislaţie, cum este cazul creanţelor şi datoriilor defunctului, care, potrivit art. 1060-1061 C. civ., sunt împărţite de drept între moştenitori din ziua deschiderii succesiunii. O altă excepţie o constituie dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora calitatea de moştenitor se recunoaşte nu numai persoanelor care au acceptat, în termenul legal de opţiune succesorală, succesiunea lăsată de fostul proprietar, ci şi acelora care au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în condiţiile legii reparatorii speciale. Principiul indivizibilităţii se aplică numai în ceea ce priveşte renunţarea la succesiune, în acest sens fiind şi Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 pronunţată de I.C.C.J. în soluţionarea recursului în interesul legii.
Este inadmisibil a considera că acceptarea succesiunii cu privire la categoria de terenuri ce nu erau în circuitul civil în anul 1988, prin formularea cererii de reconstituire potrivit legii fondului funciar, duce la recunoaşterea calităţii de moştenitor pentru bunurile aflate în circuitul civil la data decesului autoarei. Cu privire la această ultimă categorie de bunuri, singura posibilitate de dovedire a calităţii de moştenitor este dovada actelor de acceptare a succesiunii, în condiţiile prevăzute de Codul civil.

(Curtea de Apel Craiova, s. I civ. și pentru cauze cu minori și de familie, decizia nr. 342 din 8 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Recurs. Titularul căii de atac

Hotărârile judecătoreşti îşi produc efectele numai între părţile care au participat la judecarea pricinii. Prin urmare, în recurs, cadrul procesului cu privire la părţi odată fixat cu ocazia judecării cauzei în fond, nu poate fi nici extins şi nici restrâns, pentru că niciuneia din părţi nu i se poate refuza dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunţată în defavoarea sa, după cum, la fel, niciunei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde să se judece direct în faţa instanţei de recurs. Face excepţie de la această regulă, intervenientul în favoarea uneia dintre părţi, căruia i se admite să formuleze cerere de intervenţie accesorie, potrivit art.51 din Codul de procedură civilă.
Recursul promovat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, împotriva hotărârii pronunţate în defavoarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate este, aşadar, neregulat introdus, fiind formulat de o autoritate fără calitate procesuală, faptul că Autoritatea Naţională a Vămilor funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, respectiv a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, fiind, sub acest aspect, lipsit de relevanţă.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1369 din 8 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Persoană care intenţionează să dobândească statutul de poliţist. Aprecierea îndeplinirii condiţiei vizând comportamentul corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate

Aplicarea unei măsuri administrative pentru o faptă comisă la vârsta adolescenţei, în condiţiile în care s-a reţinut fără echivoc că respectiva faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu justifică măsura respingerii cererii de înmatriculare în cadrul unei unităţi de învăţământ din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor a unei persoane care a promovat concursul de admitere la respectiva unitate de învăţământ, pentru neîndeplinirea condiţiei vizând „comportamentul corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate” impusă de prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului şi reluată în art. 20 alin. (1) lit. g) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008.
În lipsa definirii de către legiuitor a conţinutului sintagmelor „conduită corespunzătoare” sau „bună-reputaţie” nu se poate ignora în conturarea profilului uman şi profesional al unei persoane, pe lângă alte aspecte, existenţa în concret a unor ecouri publice a faptei reţinute, astfel încât concluzia privind caracterul nelegal al măsurii administrative de respingere a cererii de înmatriculare se impune cu atât mai mult în situaţia în care în cuprinsul actelor contestate nu a fost evidenţiată existenţa unor ecouri publice şi nici faptul că în percepţia opiniei publice o circumstanţă accidentală produsă în existenţa unui tânăr, în perioada minorităţii sale, ar fi de natură să afecteze pe viitor, în mod permanent conduita acestuia în societate.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1368 din 8 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ

Dispozițiile art. 1143-1153 C. civ. privitoare la compensație se regăsesc în Noul Cod Civil în art. 1616 – 1623
Compensaţia legală poate fi invocată pe cale de apărare – cazul în speţă, în ipoteza în care datoriile reciproce sunt cele certe, lichide şi exigibile şi dacă părţile implicate nu au renunţat la compensaţie, în mod expres sau tacit.

(I.C.C.J., secția comercială, decizia nr. 988 din 8 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Infracţiune prevăzută în art. 6^1 din Legea nr. 78/2000. Obligativitatea luării măsurilor asigurătorii

Dispoziţiile art. 6^1 din Legea nr. 78/2000 – care fac parte din Capitolul III, Secţiunea a 2-a, intitulată „Infracţiuni de corupţie” – incriminează, în alin. (1), „promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu” şi stabilesc, în alin. (3), că „banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
În conformitate cu dispoziţiile imperative ale art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, din care face parte infracţiunea prevăzută în art. 6^1, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, indiferent de modalitatea normativă prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă.
Aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, care impun, în mod obligatoriu, luarea unei măsuri asigurătorii în cursul procesului penal, nu are ca efect dispunerea automată a confiscării speciale, măsură de siguranţă cu privire la care instanţa de judecată se pronunţă cu ocazia soluţionării fondului cauzei.

(Curtea de I.C.C.J., secţia penală, încheierea din 4 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Similaritatea elementelor verbale, figurative și conceptuale ce compun două mărci. Încălcarea dreptului de folosire exclusivă a mărcii. Interzicerea fabricării, deținerii în vederea comercializării și retragerea de pe piață a produselor ce aduc atingere mărcii titularului al cărui drept a fost încălcat prin contrafacere

Două semne se găsesc în situaţia de a fi similare când, fără a fi identice, se aseamănă una cu cealaltă, iar în aprecierea similarităţii mărcilor combinate, elementele verbale beneficiază de preferinţă în raport de cele figurative, având în vedere că acestea se percep şi pe cale auditivă.
Ceea ce contează în această materie este impresia generală pe care marca o produce asupra consumatorului, care arareori are în faţă cele două semne pentru a le compara.
În analiza similarității mărcilor se ţine cont de faptul că ponderea cea mai însemnată o are prima impresie, de ansamblu, pe care o produc semnele din punct de vedere vizual şi auditiv, luându-se în considerare, într-o măsură mai mare, elementele de asemănare decât cele de diferenţiere.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2020 din 4 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre AGA. Acţiune în constatarea nulităţii. Tranzacţionarea acţiunilor pe piaţa de capital (RASDAQ). Condiţii şi efecte

Tranzacţionarea acţiunilor unei societăţi listate pe piaţa RASDAQ se desfăşoară sub supravegherea CNVM, iar evidenţa structurii acţionariatului şi a capitalului fiecărei societăţi astfel listate este ţinută de un registru independent privat al acţionarilor, în speţă, Registrul Român al Acţionarilor, sub supravegherea mai sus amintitei instituţii.
Prin urmare, este legală hotărârea AGA adoptată în baza unei liste a acţionarilor comunicată chiar de RRA, singura autoritate care poate certifica structura unei societăţi listate pe piaţa bursieră.

(I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 956 din 3 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Portul fără drept, în public, a unui obiect confecţionat pentru lovire. Reţinere separată de infracţiunea de lovire

Atât timp cât dovezile administrate atestă că, participând la un eveniment sportiv, inculpatul a purtat asupra sa bastonul telescopic, atât înainte, cât şi după incidentul în cursul căruia a lovit pe partea vătămată cu acest obiect, infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.11 din Legea nr. 61/1991 nu se absoarbe în conţinutul infracţiunii de lovire prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., ci se va reţine separat, în concurs real.

(Curtea de Apel Ploiești, secția penală, decizia nr. 262 din 3 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Procedura insolvenţei. Atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului pentru ajungerea societăţii în stare de insolvenţă

(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, decizia nr. 379 din 3 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune privind obligarea unităţii deţinătoare de a emite decizie/dispoziţie pentru acordarea măsurilor reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001. Acordarea despăgubirilor în baza Titlului VII din Lege nr. 247/2005

Considerentul instanţelor potrivit căruia, datorită procedurii greoaie de valorificare a titlurilor de despăgubire şi nefuncţionalităţii Fondului Proprietatea, au fost pronunţate în repetate rânduri condamnări ale Statului Român de către Curtea europeană, nu este în măsură să justifice acordarea altor măsuri reparatorii decât cele prevăzute de lege pentru că în felul acesta nu se asigură înlăturarea deficienţelor de sistem şi eficacitatea reparaţiilor.
Faptul că Fondul Proprietatea nu ar fi funcţional – deşi potrivit jurisprudenţei recente a instanţei de contencios european (de exemplu, cauza Matieş împotriva României din 8 iunie 2010) s-a consemnat că s-au înregistrat evoluţii în ce priveşte funcţionalitatea şi plata sumelor datorate – nu justifică suprimarea unei proceduri legale, cea prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru a pune în locul ei alta, creată pe cale pretoriană.

(I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1832 din 2 martie 2011)