Excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului. Măsura suspendării executării unui act administrativ. Respingerea recursului declarat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului ministrului transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr. 980/2011, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1060 din 14 decembrie 2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 245 din 16 ianuarie 2020)

Acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, anularea Deciziei nr. 353/24.02.2010 a vicepreşedintelui ANRP şi, consecutiv, anularea Hotărârii nr. 1839/27.10.2014 emisă de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2180 din 21 octombrie 2021)

Recurs declarat cu depăşirea termenului prevăzut de lege. Respingerea recursului ca tardiv formulat

Prin decizia nr. 1754 din 28 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia perimării şi s-a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1029 din 23 iunie 2016 pronunţate de Tribunalul Prahova – sectia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 din cadrul Guvernului României şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 din Cadrul Parlamentului României.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5031 din 8 octombrie 2020)

Conflict de muncă în cadrul căruia reclamantul solicită acordarea de daune-interese invocând reaua-credinţă a pârâtei cu privire la refuzul de a îl încadra în grupa a II-a de muncă şi de a-i elibera o adeverinţă în acest sens

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19.07.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei totale de 50.000 de RON, din care 40.000 de RON, cu titlu de daune materiale şi 10.000 de RON, reprezentând daune morale, astfel cum a fost precizată prin cererile depuse la dosar în datele de 03.08.2017, 26.10.2017, 05.01.2018, modificată prin cererile depuse la dosar la 05.01.2018, respectiv precizată prin cererile depuse la 19.04.2018, 07.09.2018 şi verbal în şedinţa publică din 20.09.2018.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1642 din 23 iunie 2021)

Excepţia netimbrării recursului. Plata anticipată a taxelor judiciare de timbru

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.11.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ADMINISTRAŢIEI SECTOR 1 A FINANŢELOR PUBLICE a solicitat obligarea pârâtului să îl despăgubească de unităţile de fond deţinute la FNI cu 101.351,00 RON conform Deciziei 2098/04.06.2009.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3536 din 9 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepţii procesuale invocate în condiţiile legii şi nesoluţionate în prima fază procesuală. Accesorium sequitur principale

De vreme ce, prin decizia recurată, s-a apreciat, că, în speţă, se impune rejudecarea cererii cu caracter subsidiar, iar soluţia primei instanţe în privinţa celor două excepţii a fost fundamentată, în esenţă, pe aceeaşi construcţie juridică care a condus la nesoluţionarea cererii subsidiare (invalidată în apel), instanţa de apel, luând în considerare natura juridică a excepţiilor procesuale şi modalitatea particulară în care acestea „au primit răspuns” prin sentinţa civilă apelată, în aplicarea raţionamentului întemeiat pe regula accesorium sequitur principale, ar fi trebuit să constate că, inclusiv, statuarea primei instanţe asupra celor două excepţii a devenit lipsită de fundament, astfel că, în absenţa soluţionării lor, în fond, subzistă obligaţia instanţei de rejudecare de a proceda la analiza lor, conform art. 248 din C. proc. civ.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 1512 din 15 iulie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepția prescripției dreptului material la acțiune. Formularea unei noi cereri de chemare în judecată în termenul de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat perimată prima acțiune. Condiții pentru a opera efectul întreruptiv. Analizarea temeiniciei cererii

Formularea unei noi cereri de chemare în judecată într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare nu este singura condiţie pentru a opera efectul întreruptiv al cursului prescripţiei, partea finală a celei de-a doua teze a alin. (2) al art. 2.539 Cod civil prevăzând, fără echivoc, şi o altă condiţie. Astfel, întreruperea prescripţiei extinctive prin formularea primei cereri de chemare în judecată operează şi face ca cea de-a doua cerere să nu fie prescrisă dacă sunt întrunite în mod cumulativ cele două condiţii explicit inserate în art. 2.539 alin. (2) Cod civil, referitoare la cea de-a doua cerere, anume introducerea acesteia în termenul de 6 luni şi temeinicia sa.

(ICCJ, secția I civilă, decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Malpraxis. Răspundere civilă delictuală. Prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune. Formularea unei noi cereri de chemare în judecată în teremenul de 6 luni de la data când a râmas definitivă hotărârea judecătorească prin care a fost anulată prima cerere. Efectul întreuptiv provizoriu condiţionat al cursului prescripţiei

Introducerea unei noi cereri de chemare în judecată înlăuntrul termenului de 6 luni de la data la care a rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care a fost anulată prima acţiune, produce un efect întreruptiv, provizoriu și condiționat al prescripţiei, iar data întreruperii cursului prescripției va fi socotită cea a înregistrării pe rolul instanței judecătorești a primei cereri, care a fost anulată. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că efectul întreruptiv al cursului prescripției este produs, conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a Cod civil, numai condiționat de admiterea, prin hotărâre definitivă, a celei de a doua acțiuni.
În atare situație, dat fiind faptul că efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive, reglementat de art. 2539 alin. (2) teza a II-a C.civ., este condiţionat de admiterea celei de a doua cereri, este necesar ca instanţa să procedeze cu prioritate la examinarea și soluționarea fondului cauzei faţă de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, procedeu de soluţionare care se circumscrie unei situații derogatorii de la regula instituită de art. 248 alin. (1) C.proc.civ., potrivit căreia „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 513 din 7 martie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Rolul activ al judecătorului în cadrul procedurii adopţiei. Drepturile asistentului maternal în procedura adopţiei. Calitatea procesuală activă a administratorului maternal în exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţă în materia cererilor vizate de art. 74 din Legea nr. 273/2004

1. Apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, în cazul procedurilor necontencioase, vizate de Legea nr. 273/2004, republicată, privind procedura adopţiei. Asistentul maternal are calitatea procesuală activă şi poate declara apelul împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile vizate de art. 74 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, republicată, întrucât este persoană interesată în sensul art. 534 alin. (4) NCPC, cu referire la art. 458 teza a II-a NCPC, prin aceea că legea îi conferă dreptul de a adopta cu prioritate copilul ce i-a fost încredinţat în plasament, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 273/2004.
2. În raport cu dreptul conferit prin lege asistentului maternal de a avea prioritate la procedurile vizate de Legea nr. 274/2004, republicată, în vederea adopţiei copilului aflat în plasament, instanţele judecătoreşti sunt datoare să verifice modul de îndeplinire de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a copilului în raza căreia se află domiciliul copilului a obligaţiilor de analizare cu prioritate a posibilităţii încredinţării copilului în vederea adopţiei la asistentul maternal la care se află copilul, inclusiv obligaţia de informare a asistentului maternal în legătură cu procedura adopţiei, dar şi a obligaţiilor de consiliere îndrumare şi sprijin efectiv a persoanei în cauză, îndrituite să adopte, în condiţiile legii, raţiunea reglementărilor fiind subordonată promovării interesului superior al copilului.

(Curtea de Apel Timișoara, s. I civ., decizia nr. 10 din 24 iunie 2016)