Solicitare în vederea obligării pârâţilor la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi salariate reprezentând indexări salariale în cuantum de 18% privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și plata despăgubirilor cu titlu de drepturi băneşti reprezentând creşteri salariale de 7%

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, la data de 8 mai 2019, sub nr. x/2019 reclamanţii A.; B.; C.; D.; E.; F.; G.; H.; I.; J.; K.; L.; M.; N.; O.; P. şi Q., având calitatea de personal auxiliar conex în cadrul Judecătoriei Zărneşti, în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL BRAŞOV şi TRIBUNALUL BRAŞOV, au solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi salariate reprezentând indexări salariale în cuantum de 18%, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi băneşti reprezentând creşteri salariale de 7%, creşteri compuse din suma indexărilor de 1 %, 1 % şi 5%, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte masuri în domeniul cheltuielilor publice; obligarea paratului la recalcularea, alocarea şi plata despăgubirilor cu titlu de drepturi băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite prin aplicarea procentului de 18% şi 7% şi drepturile salariale efectiv acordate începând cu 9 aprilie 2015, raportat la prevederile Deciziei nr. 794 a Curţii Constituţionale, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2020)

Cerere în vederea recunoașterii stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate și repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Tg. Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională „Justiţie”, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 si de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat;

– repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia prin acordarea sporurilor în procent de 45%, respectiv începând cu data de 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017) şi pentru viitor;

– actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor solicitate;

– obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea de ordine de salarizare corespunzătoare, pentru fiecare reclamant în parte.

Prin sentinţa civilă nr. 1005 din 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2529 din 23 noiembrie 2021)

Solicitare privind obligarea pârâților la recunoaşterea şi plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor în salariul de bază deoarece reclamanții ocupă funcţii cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la data de 18 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. şi BB., în calitate de inspectori judiciari, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, recunoaşterea şi plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor de 25% în salariul de bază, deoarece ocupă funcţii cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat, în condiţiile legii; plata diferenţelor rezultate dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat şi cele primite efectiv, de la momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 151 adoptat prin Legea nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv de la data de 30.07.2020 şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative (inclusiv drepturile băneşti care rezultă din plata diurnei interne şi/sau de deplasare – acolo unde este cazul), drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor şi până la data plăţii efective a diferenţei drepturilor menţionate mai înainte.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2453 din 16 noiembrie 2021)

Cerere în vederea constatării încălcării de către angajator a dispoziţiilor legale privind condiţiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat și obligarea acestuia la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 euro/lună reprezentând daune morale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 18.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate încălcarea de către angajator a dispoziţiilor legale privind condiţiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat şi să dispună obligarea angajatorului la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 euro/lună, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea acestor norme legale, calculată pentru ultimii 3 ani anterior depunerii acţiunii şi până la asigurarea efectivă a condiţiilor de muncă de către acesta.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 866/1996, pct. 15.1 şi 15.2 din Anexa la H.G. nr. 1091/2006, art. 6 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. f) din Codul Muncii, art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 319/2006.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2217 din 20 octombrie 2021)

Cerere privind recalcularea indemnizaţiilor de încadrare și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe Lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– Recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2017 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006);

– Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 01.10.2017 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2165 din 19 octombrie 2021)

Cerere în vederea recunoașterii stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie și repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, reclamanţii A., B., C., D., E.; F., G., H., I., J., K., L., M.,N., O., P., Q., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând următoarele:

1.recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Târgu Mureş şi Curţii de Apel Ploieşti, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;

2.uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 23/2016 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de Drept cu data de 01.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017

3.repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care i s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite Ia nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti.

4.obligarea pârâţilor Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 – viitor;

5.actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele Ia care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2140 din 14 octombrie 2021)

Solicitare privind constatarea perioadei serviciului de permanență ca fiind timp de lucru și dispunerea obligării pârâţilor la calcularea, alocarea şi plata sumelor pentru orele aferente timpului de lucru de 8 ore, în timpul zilelor lucrătoare, precum şi pe durata zilelor de sâmbătă, duminică şi sărbatorilor legale, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, la data de 01.03.2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. (ocupând funcţia de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău), E. (tehnician criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău), F. (grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. Structura Centrală), G. şi H. (conducător auto în cadrul DIICOT Structura Centrală), în contradictoriu cu Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Buzău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că perioada serviciului de permanenţă constituie timp de lucru şi să se dispună obligarea pârâţilor la calcularea, alocarea şi plata sumelor pentru orele aferente timpului de lucru de 8 ore, în timpul zilelor lucrătoare, precum şi pe durata zilelor de sâmbătă, duminică şi sărbatorile legale, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, pentru perioada cuprinsă ultimilor trei ani anteriori introducerii acţiunii şi în continuare.

Prin întâmpinare, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a invocat necompetenţa teritorială a Tribunalului Brăila, secţia I civilă cu privire la reclamanţii F., H. şi E..

La termenul de judecată din 6 iunie 2022 cererile reclamanţilor F., H. şi E. au fost disjunse, dispunându-se formarea unui dosar separat, înregistrat sub nr. x/2022 şi acordându-se termen de judecată la 14 septembrie 2022.

La data de 14 septembrie 2022, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei.

La data de 10 noiembrie 2022 cauza a fost repusă pe rol.

Prin sentinţa civilă nr. 802 din 10 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întampinare de către Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind reclamanţii H., F. şi E. în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţilor F. (grefier în cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Buzău), H. (conducător auto în cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Buzău) şi E. (tehnician criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău) nu li se aplică art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dat fiind că aceştia nu deţin niciuna dintre calităţile cerute de lege.

S-a apreciat că acestor reclamanţi, care nu deţin calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar ori grefier, le sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, respectiv art. 210 din Legea nr. 62/2011, drept pentru care, în considerarea domiciliului cât şi a locului de muncă, identificate ca fiind în Buzău, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1031 din 2 mai 2023)

Cerere privind dispunerea recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 21 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., fost judecător în cadrul Tribunalului Prahova, a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Ploieşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,22 RON, începând cu 01.08.2016, până la data de 01.07.2021, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe următoarele dispoziţii: Decizia CCR nr. 794/2016, art. III din O.U.G. nr. 20/2016. art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015. art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, art. 253 alin. (1) – (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Deciziile nr. 21/2015 şi nr. 36 din 4 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 920 din 25 aprilie 2023)

Solicitare privind dispunerea recalculării, pentru perioada începând cu numirea reclamantului în calitate de auditor de justiţie, a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 04.05.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei să dispună recalcularea – pentru perioada începând cu numirea sa în calitate de auditor de justiţie, 27.12.2018 şi până la 31.12.2020 – a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul cuvenit şi venitul efectiv plătit în perioada 27.12.2018 – 31.12.2020, actualizată cu indicele de inflaţie şi la care să fie plătită dobânda legală penalizatoare, calculată de la exigibilitatea fiecărei obligaţii de plată şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1540 din 20 iunie 2023)

Solicitare în vederea recunoaşterii stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. și obligarea pârâtului la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării:

– recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (01.08.2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006;

– repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătată la pct. 1 şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017) de la data naşterii/recunoaşterii dreptului (01.08.2016) şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

– obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

– actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Reclamanţii au precizat că nu solicită valorificarea coeficientului de multiplicare 19% prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., deşi există o similitudine între solicitarea lor şi solicitările admise ale magistraţilor care au câştigat coeficientul aplicabil procurorilor D.N.A şi D.I.I.C.OT.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1440 din 13 iunie 2023)

Cerere privind recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 24.12.2020, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel, personal care beneficiază de sporuri ce depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, să dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia care le-a fost plătită efectiv până la data pensionării, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv 01.07.2017, până la data eliberării lor din funcţie prin pensionare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1012/13.04.2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantele nu mai au calitatea de judecător, fiind eliberate din funcţie prin pensionare anterior promovării cererii de chemare în judecată, context în care a apreciat că sunt incidente art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, pentru determinarea competenţei teritoriale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2005 din 6 octombrie 2021)

Solicitare în vederea obligării pârâților la plata despăgubirilor egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul ce ar fi trebuit să includă creşterile prevăzute de lege și actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflaţie

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/04.11.2020, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Harghita, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul ce ar fi trebuit să includă creşterile prevăzute de O.G. nr. 9/2005 şi O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada 24.04.2005 – 08.04.2015, în care sunt cuprinse inclusiv creşterile salariale aduse de intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2020), precum şi a Legii nr. 71/2015 (08.04.2015). Totodată, reclamanţii au mai solicitat şi actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi aplicarea dobânzii legale, justificate pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate şi până la plata efectivă a acestor sume.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în perioada vizată prin acţiune, au avut calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Topliţa.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1882 din 28 septembrie 2021)

Cerere privind recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanții raportată la personalul auxiliar de specialitate, uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului şi plata diferenţelor salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2021, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat: recunoaşterea stării de discriminare în care se află raportat la personalul auxiliar de specialitate care beneficiază de sporuri în procent de 45%, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de muncă şi vechime, repararea prejudiciului şi plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Prin sentinţa civilă nr. 2279/2021 din 30 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Brăila.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1712 din 15 septembrie 2021)

Solicitare privind recunoașterea stării de discriminare salarială în care se află reclamanţii, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%. Stabilirea competenţei de soluţionare a cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la data de 14.07.2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Dâmboviţa şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să recunoască starea de discriminare salarială în care se află reclamanţii, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi a Curţii de Apel Târgu Mureş, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, spor care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României.

Totodată, reclamanţii au solicitat uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017, repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care le-a fost plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi al cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1640 din 23 iunie 2021)

Cerere privind obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației de bază și acordarea în integralitate a sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă. Stabilirea competenței de soluționare a cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/2020, la data de 03.08.2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV. şi WW. au chemat în judecată pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: a) obligarea pârâtei să calculeze indemnizaţia de bază cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 484,18 RON ce se cuvine în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi să-i reîncadreze prin raportare la această indemnizaţie începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare, pentru viitor; b) obligarea pârâtei la acordarea în integralitate (fără limitarea la 30% prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017) a sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă cuvenite, aplicate la indemnizaţia lunară de încadrare calculată prin raportare la VRS 484,18 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare, pentru viitor; c) obligarea pârâtei la plata pentru fiecare lună, pentru fiecare reclamant în parte, pentru perioadele în care au lucrat în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care suntîndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2818 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut că reclamanţii sunt judecători şi foşti judecători în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prezentul litigiu având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1232 din 19 mai 2021)

Cererea de suspendare provizorie a executării silite. Instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 21 aprilie 2022, contestatorul Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul A. a solicitat suspendarea provizorie a executării silite din dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ B., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite declanşate în acest dosar execuţional.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., iar în probaţiune a depus înscrisuri.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1478 din 23 iunie 2022)

Cerere privind recalcularea indemnizaţiilor de încadrare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare și repararea prejudiciului până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la data de 26.06.2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recalculeze indemnizaţiile de încadrare, conform dispoziţiilor din Legea nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până în prezent, precum şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 şi la repararea prejudiciului începând cu 09.04.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2644/29.10.2020, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că reclamanţii sunt angajaţi în structuri care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, context în care competenţa teritorială nu se poate determina în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii şi art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 926 din 7 aprilie 2021)

Solicitare privind anularea deciziei Comisiei de soluţionare a contestaţiilor – concursul de ofiţeri de poliție – specialitatea permise și examinări, validarea rezultatelor concursului și numirea reclamantului în funcţia de ofiţer de poliţie – funcţionar public cu statut special

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, dosar format în urma disjungerii, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, precum şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând stabilirea în alţi parametrii a drepturilor salariale ale acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 2910 din 23 noiembrie 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1409 din 8 iunie 2022)