Cerere în vederea obligării pârâtei de a recunoaște dreptul fiecărui reclamant menţionat, fost angajat al său, respectiv al predecesorilor acestei pârâte de a i se rambursa contravaloarea consumului de energie facturat în regim de abonat casnic şi achitat de fiecare reclamant și de a rambursa fiecărui reclamant menţionat contravaloarea energiei electrice achitate de aceştia începând cu data încetării acordării facilităţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 12 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii SOCIETATEA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA NORD S.A., SOCIETATEA ELECTRICA FURNIZARE S.A. şi SOCIETATEA FILIALA DE ÎNTREŢINERE ŞI SERVICII ENERGETICE ELECTRICA SERV S.A. au solicitat obligarea pârâtei SOCIETATEA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA NORD S.A. să recunoască dreptul fiecărui reclamant menţionat, fost angajat al său, respectiv al predecesorilor acestei pârâte de a i se rambursa contravaloarea consumului de energie facturat în regim de abonat casnic şi achitat de fiecare reclamant, în limitele unei cote de 1200KW/an, obligarea aceleiaşi pârâte să ramburseze fiecărui reclamant menţionat, fost angajat al său, respectiv al predecesorilor acestei pârâte, contravaloarea energiei electrice achitate de aceştia, în limitele unei cote de 1200KW/an, începând cu data încetării acordării facilităţii, respectiv 01.01.2020.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Hotărârii de Guvern nr. 1041/2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităţilor acordate pensionarilor din sectorul energiei electrice, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1461/2003.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1589 din 22 iunie 2021)

Cerere în vederea dispunerii recalculării indemnizaţiei de încadrare ce i s-ar fi cuvenit reclamantei ca judecător în activitate, obligarea pârâtului la emiterea adeverinţei de salariu conform celor precizate în primul capăt de cerere pentru a putea fi calculată pensia de serviciu și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la 4 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată Tribunalul Dâmboviţa, Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună:

1. Recalcularea indemnizaţiei de încadrare ce i s-ar fi cuvenit reclamantei ca judecător în activitate, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.02.2017 şi în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. O.U.G. nr. 27/2006);

2. Obligarea pârâtului Tribunalul Dâmboviţa la emiterea adeverinţei de salariu conform celor precizate în primul capăt de cerere pentru a putea fi calculată pensia de serviciu, în conformitate cu Legea nr. 303/2004;

3. Obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la emiterea unei noi decizii de pensionare şi recalcularea pensiei de serviciu ce i s-ar fi cuvenit reclamantei de la 01.02.2017 şi în continuare, până la plata efectivă a noii pensii de serviciu în cuantum actualizat faţă de noua indemnizaţie de încadrare care va rezulta din adeverinţa emisă conform pct. 2;

4. Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa de pensie rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare a unui judecător în activitate şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.02.2017 şi în continuare, până la plata efectivă a noii pensii de serviciu (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) – (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 şi art. 6 alin. (4) din C. civ., precum şi prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 538 din 9 martie 2021)

Cerere în vederea constatării faptului că activitatea pe care au desfăşurat-o reclamanții se încadrează în proporţie de 90% în grupa I de muncă

Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă sub nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Municipală Buzău, să se constate că activitatea pe care au desfăşurat-o se încadrează în proporţie de 90% în grupa I de muncă, după cum urmează: A. între 26 ianuarie 1979 – 1 ianuarie 1991, B. între 3 septembrie 1981 – 1 ianuarie 1991 şi C. între 1 septembrie 1983 – 1 octombrie 1997.

În subsidiar, reclamanţii au solicitat să se constate încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităţii desfăşurate în aceleaşi perioade, urmând ca instanţa să decidă de care grupă de muncă trebuie să beneficieze în funcţie de probatoriile administrate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 456 din 19 februarie 2020)

Cerere în vederea constatării activității prestate de reclamant în perioada menționată ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă şi obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverinţe care să ateste încadrarea în această grupă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 12 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti – Serviciul de Ambulanţă Judeţean Prahova – Staţia de Salvare, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că activitatea prestată de reclamant în perioada cuprinsă între 5 aprilie 1978 şi 1 decembrie 1984 se încadrează în grupa a II-a de muncă şi să îl oblige pe pârât la eliberarea unei adeverinţe care să ateste încadrarea în această grupă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 168/1999, Ordinul nr. 125/1990 şi Ordinul nr. 50/1990.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 287 din 4 februarie 2020)

Cerere în vederea recunoașterii stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate și repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Tg. Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională „Justiţie”, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 si de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat;

– repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia prin acordarea sporurilor în procent de 45%, respectiv începând cu data de 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017) şi pentru viitor;

– actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor solicitate;

– obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea de ordine de salarizare corespunzătoare, pentru fiecare reclamant în parte.

Prin sentinţa civilă nr. 1005 din 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2529 din 23 noiembrie 2021)

Cerere privind recalcularea indemnizaţiilor de încadrare și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe Lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– Recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2017 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006);

– Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 01.10.2017 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2165 din 19 octombrie 2021)

Solicitare în vederea obținerii de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze reclamanții prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare, precum şi plata dobânzii legale aferente, începând cu data săvârşirii faptei prin care au fost discriminaţi din punct de vedere salarial

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, la data de 06.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îi încaseze, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13, de la data intrării în vigoare a actului normativ învederat şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului salarial ce formează obiectul discriminării, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data săvârşirii faptei prin care au fost discriminaţi, respectiv data recunoaşterii drepturilor salariale în favoarea colegilor lor, prin pronunţarea hotărârii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 33/R/17.09.2019 a Curţii de Apel Cluj (prin care o astfel de cerere a fost admisă în favoarea colegilor lor) şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 975 din 26 aprilie 2023)

Cerere privind dispunerea recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 21 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., fost judecător în cadrul Tribunalului Prahova, a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Ploieşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,22 RON, începând cu 01.08.2016, până la data de 01.07.2021, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe următoarele dispoziţii: Decizia CCR nr. 794/2016, art. III din O.U.G. nr. 20/2016. art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015. art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, art. 253 alin. (1) – (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Deciziile nr. 21/2015 şi nr. 36 din 4 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 920 din 25 aprilie 2023)

Cerere privind obligarea pârâților la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi și dispunerea recunoaşterii stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 29 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să se dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi obligarea Curţii de Apel Bucureşti la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (1 august 2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006; repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătată mai sus şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv; obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 1 august 2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, şi cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 şi Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale a României, O.U.G. nr. 20/2016, dispoziţiile Legii nr. 330/2009, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2011, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 9/2017 şi ale Legii cadru nr. 153/2017, invocate în cuprinsul cererii, art. 1531 şi art. 1535 C. civ. precum şi pe dispoziţiile art. 166 Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 843 din 5 aprilie 2023)

Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâtului, în calitate de angajator, la plata sumei reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare şi masă suportate de către reclamantă și plata unei sume reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată. Stabilirea competenței de soluționare a cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 20.05.2022, sub numărul x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.710 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare şi masă suportate de către reclamantă, în calitate de angajator, în perioada de muncă 25.09.2021-14.10.2021 şi în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Anexa nr. 2/24.09.2021 la contractul individual de muncă nr. x/24.09.2021, precum şi obligarea la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 254 alin. (1) din Codul Muncii, raportat la art. 1.350 din C. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1811 din 26 septembrie 2023)

Solicitare privind dispunerea recalculării, pentru perioada începând cu numirea reclamantului în calitate de auditor de justiţie, a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 04.05.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei să dispună recalcularea – pentru perioada începând cu numirea sa în calitate de auditor de justiţie, 27.12.2018 şi până la 31.12.2020 – a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul cuvenit şi venitul efectiv plătit în perioada 27.12.2018 – 31.12.2020, actualizată cu indicele de inflaţie şi la care să fie plătită dobânda legală penalizatoare, calculată de la exigibilitatea fiecărei obligaţii de plată şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1540 din 20 iunie 2023)

Solicitare în vederea recunoaşterii stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. și obligarea pârâtului la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării:

– recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (01.08.2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006;

– repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătată la pct. 1 şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017) de la data naşterii/recunoaşterii dreptului (01.08.2016) şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

– obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

– actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Reclamanţii au precizat că nu solicită valorificarea coeficientului de multiplicare 19% prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., deşi există o similitudine între solicitarea lor şi solicitările admise ale magistraţilor care au câştigat coeficientul aplicabil procurorilor D.N.A şi D.I.I.C.OT.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1440 din 13 iunie 2023)

Cerere privind recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanții raportată la personalul auxiliar de specialitate, uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului şi plata diferenţelor salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2021, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat: recunoaşterea stării de discriminare în care se află raportat la personalul auxiliar de specialitate care beneficiază de sporuri în procent de 45%, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de muncă şi vechime, repararea prejudiciului şi plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Prin sentinţa civilă nr. 2279/2021 din 30 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Brăila.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1712 din 15 septembrie 2021)

Solicitare privind obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, plata dobânzii legale, plata contribuţiilor fiscale, sociale şi medicale aferente întregii perioade contractuale și obligarea ambelor societăţi pârâte la eliberarea unui Raport al salariatului din care să rezulte vechimea aferentă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 16 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele societatea B. S.R.L. şi D. S.R.L., solicitând obligarea societăţii C. S.R.L. la plata drepturilor salariale, respectiv: 70 RON avans luna aprilie 2018; 600 RON lichidare luna aprilie 2018; 600 RON lichidare luna mai 2018; obligarea societăţii C. S.R.L. la plata dobânzii legale la sumele anterior menţionate, calculate de la data scadenţei acestora şi până la plata efectivă; obligarea ambelor societăţi pârâte la plata contribuţiilor fiscale, sociale şi medicale aferente întregii perioade contractuale; obligarea ambelor societăţi pârâte la eliberarea unui Raport al salariatului din care să rezulte vechimea aferentă Contractului de muncă, după plata prealabilă a contribuţiilor fiscale (impozit, sănătate, pensie, şomaj, etc.), pentru toată perioada contractuală – de la data semnării fiecărui contract individual de muncă şi până la încetarea acestuia; obligarea ambelor societăţi pârâte, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 166 şi următoarele din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1593 din 22 iunie 2021)

Litigiu privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 2 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, faţă de care au solicitat emiterea unui nou ordin de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000, o valoare de referinţă sectorială de 605,225, începând cu 31 ianuarie 2017 şi în continuare şi o valoare de referinţă sectorială de 605,225 începând cu 21 februarie 2017 şi în continuare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 8 şi art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1893 din 5 octombrie 2022)

Solicitare privind dispunerea recalculării indemnizaţiei de încadrare, repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare și emiterea ordinelor şi alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj Napoca, Tribunalul Maramureş şi cu citarea obligatorie, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Naţional pentru combaterea discriminării, au solicitat instanţei să dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective; obligarea Ministerului Justiţiei să emită ordinele şi alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare. În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt judecători şi îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1686 din 21 septembrie 2022)

Solicitare privind anularea deciziei Comisiei de soluţionare a contestaţiilor – concursul de ofiţeri de poliție – specialitatea permise și examinări, validarea rezultatelor concursului și numirea reclamantului în funcţia de ofiţer de poliţie – funcţionar public cu statut special

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, dosar format în urma disjungerii, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, precum şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând stabilirea în alţi parametrii a drepturilor salariale ale acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 2910 din 23 noiembrie 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1409 din 8 iunie 2022)

Cerere privind anularea deciziei de imputare, exonerarea reclamantului de la plata sumei imputate, restituirea sumelor reţinute cu acest titlu şi suspendarea efectelor deciziei de imputare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Apărării Naţionale – Unitatea militară nr. 01835 şi Ministerul Apărării Naţionale – Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, solicitând anularea deciziei nr. 88 din 29 septembrie 2021, anularea deciziei de imputare nr. A1-5144 din 14 iunie 2021, anularea procesului-verbal nr. A1- 6587 din 30 iulie 2021, anularea hotărârii A1-6588 din 30 iulie 2021, ca o consecinţă a anulării deciziei nr. A1-5144 din 14 iunie 2021, exonerarea reclamantului de la plata sumei de 20.690 RON, cu obligarea la restituirea sumelor reţinute cu acest titlu şi suspendarea efectelor deciziei de imputare nr. A -5144 din 14 iunie 2021.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1217 din 18 mai 2022)