Solicitare în vederea constatării sau stabilirii faptului că reclamanta a suferit un accident de muncă sau a dobândit o boală profesională, obligarea pârâtei să-i asigure un loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale dobândite

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 3 septembrie 2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate sau să stabilească că reclamanta a suferit un accident de muncă sau a dobândit o boală profesională, să oblige pârâta să-i asigure în mod real un loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale dobândite, să constate sau să se stabilească că reclamanta a fost discriminată, ameninţată şi hârţuită moral la locul de muncă de către pârâtă direct sau indirect prin prepuşii săi; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 37/2022 din 11 ianuarie 2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa astfel, evocând dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reţinut că cererile având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind astfel reglementată în mod expres o competenţă teritorială exclusivă şi absolută în această materie.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1189 din 18 mai 2022)

Competenţa teritorială alternativă. Imposibilitatea declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe competente alternativ

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C., ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige în solidar pârâţii la repararea prejudiciului de imagine cauzat prin plata sumei de 1 leu, obligarea societăţii pârâte să publice hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, în format text, pe pagina de internet a ziarului D..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 10 din CEDO, art. 30 alin. (6) din Constituţie, art. 1 şi art. 3 din Carta drepturilor fundamentale a UE, art. 1349 alin. (1) şi alin. (2), art. 1357-1358 C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 630 din 25 aprilie 2023)

Solicitare în vederea obligării pârâtului la calcularea şi plata indemnizaţiei de încadrare lunară, precum şi la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în calitate de foşti judecători, au solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv a şapte indemnizaţii de încadrare lunară, precum şi la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului, 26.05.2012 pentru reclamantul A., respectiv 22.07.2022 pentru reclamanta B. şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 418 din data de 06.04.2023, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamanţilor reprezintă un litigiu de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

S-a mai reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii sunt pensionari, astfel că nu au formulat o cerere de chemare în judecată „de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia”.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1961 din 5 octombrie 2023)

Conflict de competență privind normele procedurale în materia competenţei teritoriale în litigiile având ca obiect compensaţie întârziere/anulare zbor

Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2023, pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor B. şi B. la plata sumei reprezentând compensaţie întârziere/anulare zbor şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5 şi 7 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1522 C. civ., jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 şi C-394/14).

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2271 din 22 noiembrie 2023)

Solicitare în vederea dispunerii anulării deciziei de concediere, obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 11.12.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze decizia de concediere nr. 226/01.11.2019, să oblige pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum şi la cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1518 din 29 iulie 2020)

Solicitare în vederea obligării pârâtului la calcularea şi plata indemnizaţiilor reclamaților, în calitate de foşti judecători, conform legii, precum şi plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma pretinsă

Prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în calitate de foşti judecători, au solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv a şapte indemnizaţii de încadrare lunară, precum şi la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului, 26.05.2012 pentru reclamantul A., respectiv 22.07.2022 pentru reclamanta B. şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 418 din data de 06.04.2023, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamanţilor reprezintă un litigiu de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

S-a mai reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii sunt pensionari, astfel că nu au formulat o cerere de chemare în judecată „de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia”.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1961 din 5 octombrie 2023)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata drepturilor salariale restante, inclusiv orele suplimentare, a dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 15.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 03.12.2021 – 28.02.2022, inclusiv orele suplimentare, a dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1149 din 10 mai 2023)

Cerere privind ieşirea din indiviziune a reclamantei cu privire la terenurile menționate. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului C., decedat la data de 28 mai 2009, în localitatea Ostrov, şi defuncta D., decedată la data de 13 martie 2013 în localitatea Ploieşti, constând în suprafaţa de 15.000 m.p. terenuri situate în extravilanul comunei Cîmpineanca, judeţul Vrancea.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1545 din 10 octombrie 2023)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la emiterea deciziei de încadrare a reclamantei în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare și plata sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre venitul la care era îndreptăţită reclamanta şi venitul efectiv plătit

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 07.12.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (pentru opozabilitatea hotărârii şi pentru citarea obligatorie potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000), a solicitat:

1. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei în sensul aprobării modificării statului de funcţii şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploieşti la emiterea deciziei de încadrare a reclamantei în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de 17 decembrie 2018 (data susţinerii şi promovării examenului de grefier arhivar cu studii superioare);

2. obligarea pârâtelor Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Bucureşti la plata sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre venitul la care era îndreptăţită, ca urmare a promovării examenului în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, şi venitul efectiv plătit (sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată, până la data plăţii efective), după cum urmează: pârâta Curtea de Apel Ploieşti pentru perioada 17 decembrie 2018 – 31 august 2020; pârâta Curtea de Apel Bucureşti pentru perioada 1 septembrie 2020 până la momentul realizării efective a dreptului solicitat la pct. 1.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 137/2000; Legea-cadru nr. 153/2017; Legea 567/2004; Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007; art. 16, 20 şi 31 din Constituţia României; Decizia C. civ. nr. 794/2016; art. 135 alin. (1) din Legea 304/2004; art. 253 alin. (1)-(2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii; art. 1 din Protocolul 12 privind Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; art. 1535 din Noul C. civ. art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii; O.G. nr. 13/2011; Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 917 din 25 aprilie 2023)

Solicitare în vederea recunoașterii reclamanților, ca procurori numiţi cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară și emiterea unor noi ordine salariale în acest sens

Prin cererea înregistrată pe rolul a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 29.06.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să recunoască reclamanţilor, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca procurori numiţi cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să recunoască reclamantului C., începând cu data de 24.02.2020 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca procuror numit cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să fie obligaţi pârâţii la plata lunară către reclamanţi a diurnei în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detaşaţi, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, respectiv a diferenţei dintre venitul la care aceştia sunt îndreptăţiţi (care include diurna) şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1888 din 28 septembrie 2021)

Cerere în vederea dispunerii anulării deciziei de concediere cu consecinţa obligării pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, repunerea părţilor în situaţia anterioară și înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancţiunea avertismentului scris

Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a solicitat să se dispună anularea deciziei de concediere nr. x/01.08.2019 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata; repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancţiunea avertismentului scris, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 din C. proc. civ., art. 78, art. 80, art. 154-158, art. 247-252, art. 268 şi art. 272 din Codul Muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 783 din 30 aprilie 2020)

Solicitare privind stabilirea locuinţei minorului la domiciliul tatălui, iar în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare a minorilor. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/10.08.2023 la Judecătoria Buzău, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea locuinţei minorilor C. şi D. la domiciliul acestuia, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat dispoziţiile art. 400 C. civ. raportat la art. 997 şi următoarele C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2111 din 14 noiembrie 2023)

Cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorilor, în baza titlului executoriu, formulată de petent la cererea creditorului. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, la 27 iunie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorului B., încuviinţarea executării silite a debitorilor C. şi D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 389 din 27 ianuarie 2023, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 750 din 9 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 665 şi art. 666 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1842 din 26 octombrie 2023)

Solicitare privind recalcularea indemnizaţiei de încadrare luând în considerare coeficientul de multiplicare şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la 18 decembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., împreună cu alţi reclamanţi – prin mandatar comun L., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş, Tribunalul Mureş şi Tribunalul Harghita, au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 10 octombrie 2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT – conform O.U.G. nr. 27/2006), precum şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 10 octombrie 2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor în plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi în care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Tribunalul Cluj a disjuns cauza în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii menţionaţi mai sus, în calitatea lor de personal conex în cadrul instanţelor din raza Curţii de Apel Târgu Mureş şi a format dosarul nr. x/2021.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2248 din 21 octombrie 2021)

Cerere privind recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 24.12.2020, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel, personal care beneficiază de sporuri ce depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, să dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia care le-a fost plătită efectiv până la data pensionării, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv 01.07.2017, până la data eliberării lor din funcţie prin pensionare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1012/13.04.2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantele nu mai au calitatea de judecător, fiind eliberate din funcţie prin pensionare anterior promovării cererii de chemare în judecată, context în care a apreciat că sunt incidente art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, pentru determinarea competenţei teritoriale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2005 din 6 octombrie 2021)

Solicitare în vederea obligării pârâților la plata despăgubirilor egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul ce ar fi trebuit să includă creşterile prevăzute de lege și actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflaţie

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/04.11.2020, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Harghita, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul ce ar fi trebuit să includă creşterile prevăzute de O.G. nr. 9/2005 şi O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada 24.04.2005 – 08.04.2015, în care sunt cuprinse inclusiv creşterile salariale aduse de intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2020), precum şi a Legii nr. 71/2015 (08.04.2015). Totodată, reclamanţii au mai solicitat şi actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi aplicarea dobânzii legale, justificate pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate şi până la plata efectivă a acestor sume.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în perioada vizată prin acţiune, au avut calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Topliţa.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1882 din 28 septembrie 2021)

Contestație privind respingerea cererii de încuviinţare a executării silite pentru recuperarea sumei cu titlu de contravaloare a serviciilor facturate, la care s-au adăugat cheltuielile de executare silită. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia civilă, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B., SCPEJ C., U.A.T. Buzău, D. S.R.L. (fostă E. S.R.L.), F. nr. 1 şi Regia Autonomă Municipală „Ram” Buzău, a contestat, în temeiul dispoziţiilor art. 712 alin. (2) şi art. 443 C. proc. civ., factura RAM nr. x/19.01.2021.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2393 din 6 decembrie 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la calculul şi plata în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între nivelul de salarizare compus din salarii de bază cuvenite şi nivelul sporurilor specifice activităţii calculate la noile salarii de bază astfel rezultate şi drepturile salariate plătite efectiv de pârâtă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul SINDICATUL ACORD TÂRGU MUREŞ, în numele şi pentru membrii de sindicat menţionaţi în listele de împuterniciri anexate, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., care îşi desfăşoară activitatea în cadrul GGG. şi a Creşei Sinaia, membri ai Sindicatului ACORD, în temeiul prevederilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 62/2011, a formulat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI SECTOR 2, prin hotărârea ce se va pronunţa: 1. obligarea pârâtei DGASPC Sector 2 la calculul şi plata în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între nivelul salariilor compus din salarii de bază prevăzute de Anexa nr. 1 pct. 3 din Legea nr. 250/2016, majorate ulterior conform art. 1 din HGR1/2017, art. 1 HGR nr. 846/2017 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi nivelul sporurilor specifice activităţii calculate la noile salarii de bază astfel rezultate şi drepturile salariate plătite efectiv de pârâtă, începând cu 01.12.2016 şi până la data de 01.08.2018; 2. obligarea pârâtei DGASPC Sector 2 la calculul şi plata în favoarea reclamanţilor care au calitatea de personal administrativ a despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între nivelul de salarizare compus din salarii de bază cuvenite potrivit dispoziţiilor art. 1 din HGR 1/2017, art. 1 din O.U.G. nr. 2/2017 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 284/2010 şi nivelul sporurilor specifice activităţii calculate la noile salarii de bază astfel rezultate şi drepturile salariate plătite efectiv de pârâtă, începând cu 01.12.2016 şi până la data de 01.07.2017; 3. actualizarea sumelor de bani prevăzute la petitele 1 şi 2 ale acţiunii cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate şi până la data plăţii lor efective şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă aceleaşi perioade; 4. obligarea pârâtei DGASPC Sector 2 la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că membrii săi de sindicat au calitatea de salariaţi ai Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2, reclamându-se, în esenţă, că salariile de bază ale acestora, precum şi sporurile, nu au fost calculate în mod corect, raportat la prevederile Legii 250/2016, Legii nr. 153/2017 coroborate cu H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1794 din 22 septembrie 2021)