Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 3 septembrie 2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate sau să stabilească că reclamanta a suferit un accident de muncă sau a dobândit o boală profesională, să oblige pârâta să-i asigure în mod real un loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale dobândite, să constate sau să se stabilească că reclamanta a fost discriminată, ameninţată şi hârţuită moral la locul de muncă de către pârâtă direct sau indirect prin prepuşii săi; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 37/2022 din 11 ianuarie 2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa astfel, evocând dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reţinut că cererile având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind astfel reglementată în mod expres o competenţă teritorială exclusivă şi absolută în această materie.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1189 din 18 mai 2022)