Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata drepturilor salariale restante, inclusiv orele suplimentare, a dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată

• C. muncii: art. 269
• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 15.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 03.12.2021 – 28.02.2022, inclusiv orele suplimentare, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1149 din 10 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Instanța a fost învestită cu un conflict de muncă ivit între reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.R.L.

Se reține că, în materia conflictelor individuale de muncă, relevante pentru stabilirea competenței sunt dispozițiile art. 269 din Codul muncii și cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Astfel, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, „judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii”, iar potrivit alin. (2), „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

În sfera litigiilor de muncă, norma de competență teritorială instituită de legiuitor prevede în beneficiul reclamantului dreptul de a opta între mai multe instanțe, devenind incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Așadar, în cazuri ca cel de față, în care normele de competență teritorială dau dreptul reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, sesizarea uneia dintre acestea fixează definitiv competența teritorială a instanței respective, iar alegerea reclamantului nu mai poate fi contestată.

În cauză, de vreme ce legea prevedea pentru reclamant o dispoziție de favoare în alegerea instanței competente, de care acesta s-a prevalat – învestind Tribunalul București, instanță în circumscripția căreia a avut locul de muncă -, împrejurarea că, la momentul sesizării instanțelor, contractul individual de muncă era încetat, este lipsită de relevanță și nu permite instanței învestite să își reevalueze competența.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Sursa informației: www.scj.ro.