Prin sentinţa civilă nr. 199/C din 2 noiembrie 2023, Tribunalul Bihor a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva sentinţei civile nr. 471 din 06 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2010.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1704 din 19 iunie 2024)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov în urma declinării de competenţă sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate a învestit instanţa cu acţiune având ca obiect, în principal constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, sau, în subsidiar, anularea acestui raport, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2861 din 19 mai 2022)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 septembrie 2011 pe rolul Tribunalului Timiş sub dosar nr. x/2011, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună (i) restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF x Timişoara identificate cu numerele topografice x în suprafaţă totală de 183.020 mp, imobile care au aparţinut familiei B. ai cărei descendenţi sunt şi care au fost preluate fără titlu valabil de către stat, (ii) iar în subsidiar au solicitat obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri băneşti la valoarea de circulaţie a imobilelor la data promovării acţiunii, corespunzător valorii terenurilor care nu pot fi restituite în natură, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată, cererea fiind formulată în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Timişoara prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, societatea UMT S.A. şi societatea I.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 509 din 22 martie 2023)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 18 ianuarie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea parţială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 14 din 07 decembrie 2010, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, în valoare totală de 1.213.091 RON, pentru suprafaţa expropriată de 325 mp, situată în Bucureşti, strada x nr. 201, având număr cadastral x, pentru proiectul „Supralărgire şoseaua x, Pasaj denivelat; obligarea pârâtei la acordarea unei despăgubiri pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 325 mp, stabilită conform criteriilor impuse de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv la plata valorii reale a imobilului expropriat, calculată la momentul efectuării expertizei, precum şi la acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii terenului proprietate privată; obligarea pârâtei la acordarea contravalorii costurilor generate de lucrările de relocare a utilităţilor/sau la efectuarea acestor lucrări de relocare utilităţi pe restul de proprietate privată al A. („incinta A.”), lucrări impuse ca urmare a exproprierii celor 325 mp; obligarea pârâtei la acoperirea contravalorii costurilor generate de întocmirea Proiectului de relocare utilităţi în incinta A., contravaloarea documentaţiei în vederea emiterii autorizaţiei de construire necesară relocării utilităţilor, precum şi cu dirigintele de şantier, pentru efectuarea acestor relocări de utilităţi în incinta A., ca urmare a exproprierii celor 325 mp; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor enumerate la punctele 1, 2 şi 3 în echivalent euro, stabilit la cursul BNR de la momentul efectuării expertizei judiciare, pentru ca A. să nu fie prejudiciată de efectele inflaţiei; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru cuantumul despăgubirilor enumerate la petitul 4, de la data rămânerii definitive a hotărâri judecătoreşti şi până la data plăţii efective a sumelor de bani astfel datorate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1393 din 16 iunie 2021)
1) Finalitatea înscrierii în fals în procesul civil nu este alta decât înlăturarea înscrisului din proces ca probă iar nu infirmarea operaţiunii juridice ca atare, ca negotium iuris ori demonstrarea nulităţii ei.
2) Dispoziţiile art. 295 NCPC au în vedere o prezumţie judiciară favorabilă celui care cere înfățișarea înscrisului, care constă în a se considera dovedite „afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris”.
În cazul în care înscrisul nu era „ascuns” de partea potrivnică, ci se afla între actele dosarului, în proces neexistând dispute asupra deţinerii înscrisului de către partea potrivnică, adică asupra înseşi existenţei actului probator, ci cu privire la depunerea lui în original, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., partea considerând, în mod greşit, că avea dreptul să i se considere dovedite afirmaţiile făcute împotriva conţinutului înscrisului, adică înlăturarea din cuprinsul lui a consemnării privind data încheierii actului juridic pe care înscrisul îl proba.
(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 1791 din 28 septembrie 2022)
Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2008, petentul A. a solicitat îndreptarea erorilor judiciare existente în Decizia civilă nr. 347 A din data de 9 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008.
În motivarea cererii, petentul a susţinut că eroarea constă în faptul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cu referire la cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. x din 5 noiembrie 1996 şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de constatare a nulităţii absolute a acestui contract, ca fiind prescrisă.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 992 din 22 mai 2019)
