Acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare, anularea acestui raport, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Respingerea recursului ca fiind nefondat

8 iul. 2024
68 views
  • Legea nr. 176/2010: art. 20
  • Legea nr. 176/2010: art. 21
  • Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
  • NCPC: art. 304
  • NCPC: art. 488 alin. (1)
  • NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov în urma declinării de competență sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate a învestit instanța cu acțiune având ca obiect, în principal constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, sau, în subsidiar, anularea acestui raport, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2861 din 19 mai 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte cu privire la situația litigioasă dintre părți, reține sumar aspectele de fapt relevante care au condus la aceasta.

Prin raportul de evaluare nr. x/18.06.2019 emis de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate s-a reținut că reclamantul A. în calitate de consilier local a participat la deliberarea și adoptarea HCL 88/15.06.2017 și HCL 79/17.05.2018 privind aprobarea finanțării nerambursabile și alocarea sumei de 200.000 RON B., precum și încheierea Contractului – cadru de finanțare nerambursabilă pentru activități de interes local, încălcând astfel regimul conflictelor de interese, întrucât avea calitatea de membru fondator în cadrul asociației, calitate în care participa la luarea deciziilor referitoare la patrimoniul persoanei juridice, patrimoniu alimentat și cu sumele primite de la Consiliul Local Cristian.

Înalta Curte analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în acord cu cele reținute de instanța de fond constată că intimata-pârâtă a efectuat procedura de informare prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010, respectiv la data de 30.08.2017 recurentul-reclamant a fost informat în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al conflictului de interese și a fost înștiințat că, în cazul în care din activitatea de evaluare vor fi identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese va fi informat și invitat pentru a prezenta un punct de vedere.

Prin adresa nr. x/30.08.2017 a fost transmisă la domiciliul recurentului-reclamant, în com. Cristian, str. x, jud. Brașov prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 04.09.2017, recepționată personal de către reclamant, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la f. x al dosarului Tribunalului Brașov.

Ulterior prin adresa nr. x/06.05.2019 (f. x al dosarului Tribunalului Brașov) recurentul a fost informat despre identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese și a fost invitat să prezinte date și informații, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris și, totodată a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat.

Într-o primă critică recurentul-reclamant susține că nu înțelege cum prima adresa de informare nr. x/30.08.2017 emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 176/2010 care face referire la HCL nr. 88/15.06.2017 i-a fost comunicată atât de repede, deoarece după adoptare această hotărâre de Consiliu Local presupunea o procedură de verificare a legalității de către Prefectură.

Față de această opinie, Înalta Curte apreciază că nu reprezintă o critică ce s-ar putea circumscrie vreunui motiv de casare al hotărârii recurate, iar aspectele învederate de recurent nu prezintă relevanță pentru situația care a condus la emiterea actului administrativ contestat. Cele subliniate de recurent privesc o procedură administrativă de adoptare și intrare în circuitul civil al unei hotărâri de Consiliul Local, procedură care în lipsa unei acțiuni în contencios administrativ din partea Prefecturii (instituție care exercită o tutelă administrativă față de aceste hotărâri) și ulterior, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care se constată nelegalitatea acelei hotărâri, nu prezintă nicio relevanță în prezenta cauză.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs conform căruia instanța de fond a interpretat în mod greșit înscrierea în fals a actului prin care s-a efectuat comunicarea celei de-a doua adrese, respectiv adresa nr. x/06.05.2019, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

Cu privire la această situație, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că, din cuprinsul înscrisului reprezentând confirmare de primire (f. x al dosarului Tribunalului Brașov) se confirmă că expedierea poștală a adresei nr. x/06.05.2019 a fost primită, însă având în vedere caracterul ilizibil al mențiunii de la rubrica reprezentând „calitatea primitorului” nu se poate stabili dacă lucrătorul poștal a menționat „Delegat” sau „Deleanu”. În aceste condiții în mod corect a reținut instanța de fond că, deși recurentul a înțeles să denunțe acest înscris ca fals, aceasta făcând cercetarea impusă de art. 304 C. proc. civ. a reținut just că nu se poate concluziona că există o semnătură asumată în fals în cuprinsul înscrisului defăimat.

În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010: „(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare”.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Potrivit art. 21 din Legea nr. 176/2010 „(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.

(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare”.

Or, în speță, intimata-pârâtă a deținut confirmarea de primire, considerente pentru care inspectorul de integritate a apreciat în mod indubitatbil că poate emite Raportul de evaluare prin care s-a stabilit conflictul de interese în sarcina recurentului-reclamant în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 176/2010.

În aceste condiții, deși recurentul-reclamant solicită înscrierea în fals al confirmării de primire, această procedură nu poate afecta legalitatea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, mai ales că procedura de comunicare este efectuată de un serviciu poștal și nu în regim intern de către intimata-pârâtă.

Așadar, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte constată că într-o asemenea situație, nu se poate dovedi din partea recurentului-reclamant vătămarea cauzată de lipsa posibilității de a formula un punct de vedere în procedura prevăzută în faza de cercetare administrativă, de după comunicarea adresei nr. x/06.05.2019. Pe de altă parte, posibilitatea efectuării unui control de legalitate a întregii proceduri de evaluare pe cale judecătorească în fața instanței de contencios administrativ odată cu formularea contestației împotriva raportului de evaluare reprezintă un argument suplimentar pentru faptul că nu se poate dovedi existența unei vătămări concrete în ceea ce-l privește pe recurent.

În ceea ce privește cel de-al treilea argument în susținerea cererii de recurs, conform căruia, instanța de fond a interpretat în mod greșit faptul că recurentul și-a dat demisia din funcția de membru fondator al Asociației Sportive reprezintă, de asemenea, o critică neîntemeiată.

În speță, se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei că, din cuprinsul proceselor-verbale încheiate în data de 17.03.2015 și 02.08.2016, din cuprinsul convocatorului semnat chiar de reclamant la data de 10.10.2016, cu ocazia ședinței consiliului director, respectiv a adunării generale și a convocării adunării generale a B., rezultă participarea recurentului-reclamant în calitate de membru fondator.

Or, față de aceste înscrisuri, nu se confirmă afirmația recurentului, conform căreia, încă din anul 2012 și-a depus demisia din această funcție, și nici susținerea acestuia în sensul că a avut convingerea că nu mai are calitatea de membru al Asociație încă din anul 2012.

Criticile emise de recurentul-reclamant cu privire la modul de analiză a demisiei sale de către instanța de fond sunt nefondate și din perspectiva modalității în care statutul B. prevede a se lua act de o demisie a unuia dintre membrii săi.

Așadar, conform art. 9 din Statutul Asociației retragerea calității de membru se face de către adunarea generală la propunerea consiliului director, iar cauză în fața instanței de fond nu s-au prezentat acte care să confirme că această procedură a fost respectată. În aceste condiții, simpla depunere a cererii de demisie, fără un acord emis în cadrul Adunării Generale a Asociației, dar și faptul că există înscrisuri care confirmă păstrarea calității de membru fondator de către recurentul-reclamant, dincolo de data de 04 iulie 2012 (procesele-verbale încheiate în data de 17.03.2015 și 02.08.2016 semnat de reclamant în convocatorul din 10.10.2016, f. x și urm., art. 98 vol. I din dosarul Tribunalului Brașov) nu confirmă pierderea calității de membru a acestuia.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare, anularea acestui raport, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Respingerea recursului ca fiind nefondat was last modified: iulie 8th, 2024 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.