Cerere privind constatarea lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, constatarea nulităţii actului administrativ de aplicare a sancţiunii contravenţionale, anularea deciziei privind constatarea și sancţionarea unor fapte anticoncurențiale și reducerea amenzii până la nivelul minim legal. Admiterea excepţiei tardivităţii recursului și respingerea recursului reclamanților ca tardiv formulat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi Biroul Individual Notarial A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 a concurentei (republicata), respectiv art. 51 alin. (1) teza a doua, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) si art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare, privitor la Decizia nr. 76 din 20.12. 2017, emisa de Consiliul Concurentei, prin care au fost amendaţi contravenţional, solicita ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

1. pe cale de excepţie – constatarea lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, respectiv lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei constatate si sancţionată prin Decizia nr. 76 din 20.12. 2017;

2. pe cale de excepţie – constatarea nulităţii actului administrativ de aplicare a sancţiunii contravenţionale, respectiv nulităţii Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017;

3. pe fond – anularea Deciziei nr. 76 din 20.12.2017 emisa de Consiliul Concurentei privind constatarea si sancţionarea unor fapte anticoncurentiale, in ceea ce priveşte sancţionarea contravenţionala a reclamanţilor;

4. în subsidiar, daca se va retine ca fapta imputata exista, reducerea amenzii pana la nivelul minim legal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1183 din 2 martie 2023)

Imposibilitatea derogării de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează

Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare”.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 761 din 14 februarie 2023)

Contestarea concluziei privind tardivitatea formulării recursului fără depunerea dovezilor privitoare la formularea în termen a căii de atac. Anularea recursului declarat

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.04.2015, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 222/17.02.2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. x/31.07.2014 prin care pârâta OI POSDRU MEN a admis în parte contestaţia formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.05.2014, pentru suma de 9.776,40 RON fără TVA, reprezentând contravaloarea a 8 licenţe Office 2010, menţinând în rest dispoziţiile procesului-verbal, ca fiind legale şi temeinice.

De asemenea a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului contingenţa, înregistrat sub nr. OI/5855/SJCSN/31.07.2014.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 826 din 28 februarie 2018)

Condiția exercitării unui drept procesul într-un anumit termen. Act de procedură făcut peste termen. Respingerea recursului ca fiind tardiv declarat

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 aprilie 2015, reclamantul, Colegiul Director al camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 4 din 27.03.2015 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, solicitând modificarea contestaţiei Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi menţinerea Hotărârii nr. 2 din 28.08.2014 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.

(Î.C.C.J., SCAF, decizia nr. 597 din 15 februarie 2018)

Criticarea respingerii ca inadmisibilă a cererii în constatarea existenţei dreptului la despăgubiri sau compensaţii. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 06.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: să se constate existenta dreptului său, în temeiul Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate până în anul 1940 de către autorii săi B. şi C. (bunicii paterni) refugiaţi din localitatea Storojineţ Bucovina de Nord, respectiv, o casă de cărămidă cu două nivele în suprafaţă de 1920 mp, suprafaţa locuibilă 334 mp, suprafaţa comercială -2″120 mp, 10 camere şi 2 apartamente, acoperită cu material refractor, magazie de lemn şi 10 prăjini de pământ ca urmare a părăsirii forţate din anul 1940, conform cererilor formulate in acest scop si dovezilor prezentate; anularea deciziilor de validare, a hotărârii nr. 185/2006 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ordinul nr. 1280/2007 şi nr. 687/02.07.2017 emise de A.N.R.P, prin care au fost respinse cererile nr. x/2003 şi nr. y/2004 formulate în temeiul Legii nr. 290/2003 de către reclamant; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor pe numele reclamantului pentru proprietăţile arătate la primul capăt al cererii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în prezentul dosar.

În drept, a invocat art. 35, art. 194 şi urm. N C. proc. civ., art. 2502 alin. (2) pct. 2 N C. civ., art. 509 alin. (1) pct. 5 N C. proc. civ., Legea nr. 290/2003, art. 2, art. 17 alin. (1) lit. c) şi f) din H.G. nr. 1120/2006, Constituţia României – art. 16 şi art. 46.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia tardivităţii introducerii cererii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1261 din 9 iunie 2021)

Exercitarea căii de atac după împlinirea termenului legal. Imposibilitatea repunerii în termen. Recurs respins ca tardiv formulat

Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare”.

La data de 15.06.2017 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia Contencios Adminisrativ şi Fiscal cauza având ca obiect contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare din 10.04.2016, înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate sub nr. x şi cererea de suspendare a executării acestuia, urmare sentinţei civile nr. 964/CA/12.06.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov prin care s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov şi s-a dispus declinarea în favoarea Curţii de Apel Braşov a competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta ANI.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 565 din 4 februarie 2020)

Procedura acţiunii în constatarea existenţei unui drept. Înrăutăţirea situaţiei părţii în propria cale de atac faţă de aceea din hotărârea atacată. Respingerea recursului ca neîntemeiat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 06.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: să se constate existenta dreptului său, în temeiul Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate până în anul 1940 de către autorii săi B. şi C. (bunicii paterni) refugiaţi din localitatea Storojineţ Bucovina de Nord, respectiv, o casă de cărămidă cu două nivele în suprafaţă de 1920 mp, suprafaţa locuibilă 334 mp, suprafaţa comercială -2″120 mp, 10 camere şi 2 apartamente, acoperită cu material refractor, magazie de lemn şi 10 prăjini de pământ ca urmare a părăsirii forţate din anul 1940, conform cererilor formulate in acest scop si dovezilor prezentate; anularea deciziilor de validare, a hotărârii nr. 185/2006 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ordinul nr. 1280/2007 şi nr. 687/02.07.2017 emise de A.N.R.P, prin care au fost respinse cererile nr. x/2003 şi nr. y/2004 formulate în temeiul Legii nr. 290/2003 de către reclamant; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor pe numele reclamantului pentru proprietăţile arătate la primul capăt al cererii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în prezentul dosar.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1261 din 9 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței și, în consecință, înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei. Motiv temeinic justificat

Creditoarea avea posibilitatea ca, în condiţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă în urma inspecției fiscale și a raportului de control rezultau obligații fiscale suplimentare față de cele solicitate prin declarația inițială de creanțe. Împrejurarea invocată de apelanta creditoare, în sensul că structura sa juridică a luat cunoștință de emiterea deciziei de impunere abia la data de 5.12.2016, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu este nici de natură să fi determinat imposibilitatea părţii de a-și exercita drepturile și să constituie astfel un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 NCPC, care să fi împiedicat partea să acționeze. Astfel, cum de la data notificării privind deschiderea procedurii au trecut mai mult de 60 de zile, în condiţiile art. 181 și urm. NCPC în cauză a intervenit decăderea din dreptul de formula declaraţia de creanţă.

(Curtea de Apel București., s. a VI civ., decizia nr. 1122 din 21 iunie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței și, în consecință, înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei. Motiv temeinic justificat

Creditoarea avea posibilitatea ca, în condiţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă în urma inspecției fiscale și a raportului de control rezultau obligații fiscale suplimentare față de cele solicitate prin declarația inițială de creanțe.  Împrejurarea invocată de apelanta creditoare, în sensul că structura sa juridică a luat cunoștință de emiterea deciziei de impunere abia la data de 5.12.2016, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu este nici de natură să fi determinat imposibilitatea părţii de a-și exercita drepturile și să constituie astfel un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 NCPC, care să fi împiedicat partea să acționeze. Astfel, cum de la data notificării privind deschiderea procedurii au trecut mai mult de 60 de zile, în condiţiile art. 181 și urm. NCPC în cauză a intervenit decăderea din dreptul de formula declaraţia de creanţă. 

(Curtea de Apel București, s. a VI-a civ., decizia nr. 1122 din 21 iunie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței și, în consecință, înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei. Motiv temeinic justificat

Creditoarea avea posibilitatea ca, în condiţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă în urma inspecției fiscale și a raportului de control rezultau obligații fiscale suplimentare față de cele solicitate prin declarația inițială de creanțe.  Împrejurarea invocată de apelanta creditoare, în sensul că structura sa juridică a luat cunoștință de emiterea deciziei de impunere abia la data de 5.12.2016, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu este nici de natură să fi determinat imposibilitatea părţii de a-și exercita drepturile și să constituie astfel un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 NCPC, care să fi împiedicat partea să acționeze. Astfel, cum de la data notificării privind deschiderea procedurii au trecut mai mult de 60 de zile, în condiţiile art. 181 și urm. NCPC în cauză a intervenit decăderea din dreptul de formula declaraţia de creanţă. 

(Curtea de Apel București, s. a VI-a civ., decizia nr. 1122 din 21 iunie 2017
)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Retragerea mandatului societății de avocatură anterior comunicării hotărârii. Repunerea în termenul de declarare a căii de atac

Susținerea recurentei – care a retras mandatul acordat societății de avocatură anterior comunicării hotărârii, societatea de avocatura nesolicitând schimbarea sediului procedural ales, fapt ce a determinat ca societatea recurentă să nu fi cunoscut conţinutul sentinţei apelate, neputând astfel promova apel în termen legal – nu atrage incidența prevederilor art. 186 C. proc. civ. şi nu constituie prin ea însăşi un motiv temeinic justificat, de natură a împiedica partea să declare apelul în termen legal, în condiţiile în care partea nu a indicat o schimbare de domiciliu/sediu, nu a precizat că ar fi denunţat contractul de asistenţă juridică şi nu a solicitat expres comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii, la altă adresă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1718 din 21 noiembrie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Dispoziţie emisă în baza Legii nr. 10/2001. Repunerea în termenul de contestare

Spre deosebire de vechea reglementare (art. 103 C. proc. civ. de la 1865), legea nouă nu mai condiţionează repunerea în termen de dovada unei împiedicări determinată de o împrejurare mai presus de voinţa părţii, ci de existenţa unor motive temeinic justificate care au oprit-o să procedeze în termenul cerut de lege.

(Curtea de Apel Timișoara, s. I civ., decizia nr. 349 din 7 decembrie 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Insolvenţă. Lipsa efectelor cesiunii de creanţă sub aspectul termenului de declarare a creanţei

Cesiunea transmite creanţa împreună cu toate accesoriile sale, cesionarul subrogându-se în toate drepturile cedentului. Creditorul T. nu putea însă dobândi, de la cedent, mai multe drepturi decât acesta din urmă avea în legătură cu creanţa cesionată, iar cedentul nu mai avea, la data cesiunii, dreptul de a formula cererea de repunere în termen. De asemenea, cesionarul nu poate invoca un drept propriu, de a fi repus în termenul de declarare a creanţei, câtă vreme, în calitate de creditor, a fost notificat şi avea cunoştinţă de deschiderea procedurii, formulând în termen o declaraţie de creanţă.

(Curtea de Apel București, s. a VI-a civ., decizia nr. 854 din 16 mai 2016)