Invocarea vicierii consimţământului prin dol şi violenţă psihică. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea formulată în 10 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând: 1) anularea actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. x din 10 august 2017- C. – pentru cauză ilicită şi imorală, vicierea consimţământului prin dol şi violenţă psihică; atribuirea casei ce a constituit locuinţa comună a foştilor soţi; 2) anularea inscripţiilor de CF x Oradea, CF x Brusturi; CF x Paleu; CF x Paleu efectuate în baza actului de partaj voluntar; 3) partajarea în natură a bunurilor mobile existente în locuinţa în litigiu; 4) stabilirea unui drept de retenţie asupra imobilului- casă de locuit.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că pe lângă bunurile imobile indicate de reclamant în timpul căsătoriei au fost dobândite şi bunuri mobile, că părţile au avut o cotă de contributivitate de 50% la dobândirea tuturor bunurilor, să se dispună sistarea comunităţii matrimoniale cu privire la bunurile mobile.

Prima instanţă învestită- Judecătoria Oradea, secţia civilă prin sentinţa nr. 6230 din 13 noiembrie 2019, în raport de criteriul valoric, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi o precizare a cererii introductive, prin care a formulat propriile pretenţii cu privire la bunurile mobile.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Tribunalul Bihor –Secţia I civilă a disjuns cererea de partaj-dosar nr. x/2020 – şi a suspendat judecarea acesteia până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze-dosar nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 392 din 2 martie 2023)

Recurs formulat în vederea recunoaştereii unui drept de superficie în favoarea recurentului-pârât. Recurs nefondat

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii E., F. şi G., s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa: 1. să dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanţii de rând 1, A. şi B., cu pârâtul de rând 1, E., la data de 20.08.2007, certificat sub nr. x/20.08.2007 de avocat H., privitor la apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, ce face parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, în baza autorizaţiei de construire nr. x/22.11.2005, urmând să fie obligat pârâtul E. la restituirea sumei de 62.500 euro achitate în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare menţionat; 2. să oblige pârâtul de rând 1, E., la plata către reclamanţii de rând 1, A. şi B., a sumei de 120.000 euro cu titlu de daune interese; 3. să constate rezoluţiunea de drept a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanţii de rând 2, C. şi D., cu pârâtul de rând 1, E., la data de 11.10.2007, autentificată sub nr. x/11.10.2007 de notarul public I. din Cluj-Napoca, privitoare la apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, ce face parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, în baza autorizaţiei de construire nr. x/22.11.2005, în temeiul pactului comisoriu expres de gradul IV stipulat în promisiunea de vânzare-cumpărare, şi să oblige pârâtul E. la restituirea sumei de 65.000 euro achitate în temeiul acestei promisiuni; 4. să oblige pârâtul de rând 1, E., la plata către reclamanţii de rând 2, C. şi D., a sumei de 130.000 euro cu titlu de daune interese; 5. să dispună instituirea unui drept de retenţie asupra apartamentului nr. x cu locul de parcare aferent în favoarea reclamanţilor de rând 1, A. şi B., şi, respectiv, asupra apartamentului nr. x cu locul de parcare aferent în favoarea reclamanţilor de rând 2, C. şi D., ambele apartamente fiind situate în Cluj-Napoca, şi făcând parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, până la plata integrală a debitului în sumă 182.500 euro, şi respectiv, de 195.000 euro; 6. în principal, să oblige pârâţii de rând 2, F. şi G., să achite pârâtului de rând 1, E., suma de 100.000 euro, cu titlu de despăgubire prevăzută de art. 494 din vechiul C. civ., ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, ce face parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, şi, respectiv suma de 100.000 euro, cu acelaşi titlu, ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra apartamentului nr. x situat la aceeaşi adresă; 7. în subsidiar, să constate dreptul de superficie al pârâtului de rând 1, E., asupra terenului înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top x, în suprafaţă de 1.300 mp, proprietatea pârâţilor de rând 2, F. şi G., pentru apartamentele nr. x şi nr. 2, cu locurile de parcare aferente, situate în Cluj-Napoca, ce fac parte din corpul de clădire edificat pe terenul înscris în CF Cluj-Napoca nr. x (CF vechi x), nr. top. x şi y, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 326 din 10 februarie 2022)

Hotărâre dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Respingerea căii de atac promovate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi al dispoziţiilor art. 29, 30 şi 32 C. proc. civ., solicitând instanţei:

– să i se interzică pârâtei S.C. B. S.R.L. să desfăşoare acte de comerţ având ca obiect produse în denumirea cărora se regăseşte elementul C. ori cuvinte sau expresii derivate din mărcile reclamantei, întrucât se confundă până la identitate cu mărcile înregistrate în portofoliul său;
– să se interzică pârâtei S.C. B. S.R.L.: să mai desfăşoare activităţi cu specific publicitar şi de marketing relativ la produsele sus-menţionate, inclusiv în mediul virtual/internet; să menţioneze C., cuvinte sau expresiile derivate din mărcile reclamantei pe ambalaje, broşuri, pliante şi alte asemenea elemente de promovare şi comercializare a produselor sale;
– obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la radierea şi eliminarea tuturor termenilor, cuvintelor sau expresiilor derivate din mărcile reclamantei, din materialele promoţionale şi de comercializare indicate;
– sa se interzica pârâtei S.C. B. S.R.L. să insereze elementele C., cuvinte, expresii derivate ori reprezentări grafice similare în documentaţia statutară şi în orice alte documente de autorizare sau certificare a activităţii sale comerciale;
– obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 100.000 de RON ca o consecinţă a desfăşurării cu rea-credinţă a activităţii comerciale, cu încălcarea dreptului la marcă al reclamantei, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 dar şi ca efect al diminuării şi afectării gradului de notorietate al mărcii reclamantei prin desfăşurarea activităţilor de comerţ în condiţiile sus – arătate, prin interpunerea şi promovarea produselor purtând însemne specifice mărcii sale (termenii – C. precum şi cuvinte sau expresii derivate din mărcile reclamantei ori reprezentări grafice similare);
– obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată angajate de soluţionarea prezentului litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 şi următoarele C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2118 din 19 octombrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate în societate. Lipsa obiectului determinat al obligației de transfer de drepturi reale. 2) Acțiune în constatarea nulității actului constitutiv al societății. Invocarea încălcării art. 37 din Legea nr. 31/1990. Condiții și efecte

1) Potrivit dispozițiilor art. 948 C. civ. din 1864, pentru a fi valabilă, obligația contractuală trebuie să aibă un obiect determinat, înțeles ca sferă a drepturilor și obligațiilor asumate de părți.
În cazul în care se invocă lipsa identificării bunului care a făcut obiectul transferului de drepturi reale, determinată de împrejurarea că acesta nu a fost individualizat prin datele de carte funciară, nu se poate reține că obligaţia nu are ca obiect un lucru determinat, întrucât bunul tranzacţionat, imobil prin natura lui, are determinată, prin ipoteză, individualitatea ca lucru cert.
Condiţia identificării imobilelor prin date cadastrale ori funciare nu are caracter esenţial în caracterizarea obiectului obligaţiei, iar lipsa acestor date nu poate atrage sancţiunea nulităţii contractului.
2) Împrejurarea că raportul de expertiză pe baza căruia s-a dispus înmatricularea societăţii nu a fost întocmit de un expert desemnat de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului în care s-a operat înregistrarea societăţii, acesta fiind, însă, valorificat corect în procedura de înființare a societăţii de către judecătorul delegat care a admis cererea de înregistrare, nu poate atrage nulitatea societății astfel constituite, dacă acest viciu procedural nu a fost invocat în procedura derulată în fața judecătorului delegat.
Nulitatea unei societăţi comerciale deja înmatriculate poate fi cerută numai pentru situaţiile enumerate în art. 56 din Legea nr. 31/1990.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 2369 din 10 noiembrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Societate agricolă. Acțiune în răspundere formulată împotriva administratorului. Natura juridică a răspunderii. Condiții și efecte. B) Apel. Încălcarea de către instanţă a limitelor efectului devolutiv

A) Raporturile de mandat care guvernează relația dintre administrator și societate diferă de regulile mandatului de drept comun, întrucât mandatul administratorului este unul cu o natură duală, atât contractuală, cât și legală, Legea nr. 36/1991 reglementând în mod distinct procedura de administrare a societăților agricole în capitolul IV denumit „Administrarea societății agricole”. Prin urmare, răspunderea administratorilor este o răspundere de natură contractuală grefată pe contractul de mandat și pe dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 36/1991, iar nu o răspundere civilă delictuală cu caracter special.
B) În cazul în care prima instanţă de control judiciar a limitat cercetarea faptelor imputate pârâtului doar la cele săvârşite în calitate de administrator, sunt încălcate limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., dar și limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat. Aceasta întrucât prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului, atât pe temeiul răspunderii speciale, decurgând din calitatea de administrator al societății pârâte, pentru fapte exercitate în această calitate și, subsecvent, antrenarea răspunderii civile delictuale pe temeiul art. 1357 C. civ. – în situația în care s-ar stabili că unele dintre faptele imputate acestuia au avut loc după încetarea calității de administrator în cadrul societății reclamante.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 2403 din 24 noiembrie 2020)