Solicitare către instanță, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcţie şi a lucrat efectiv 100%, din programul de lucru, în secţii cuprinse în grupa I sau II de muncă, iar pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să-i elibereze adeverinţă din care să rezulte grupa de muncă la care are dreptul

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C., solicitând instanţei, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că a fost angajatul pârâtei în funcţie şi a lucrat efectiv 100%, din programul de lucru, în secţii cuprinse în grupa I sau II de muncă, pentru perioadele 11.01.1989 – 06.12.2001, iar pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să-i elibereze adeverinţă din care să rezulte grupa de muncă la care are dreptul.

Prin sentinţa nr. 1417/13 iunie 2019, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul A. şi a constatat că reclamantul beneficiază de grupa II de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 11.01.1989-16.05.1994, obligând lichidatorul judiciar să elibereze adeverinţă în acest sens.

A respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 510 din 3 martie 2020)

Solicitare în vederea constatării dreptului reclamanţilor de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioadele menționate şi obligarea pârâtei de a elibera reclamanţilor adeverinţe din care să reiasă perioadele în care şi-au desfăşurat activitatea, în procent de 100% sau mai mic

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub dosar nr. x/2019, la 11.02.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au chemat în judecată pârâta S.C. J. S.A., solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate dreptul reclamanţilor de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioadele: A. – perioada 25.10.1985-13.09.1989 şi 04.10.1990-01.04.2001; B. – perioada 17.09.1990-20.09.1997; C. – perioadele 01.12.1986-01.05.1997, 16.08.1997-18.10.1997 şi 20.10.1997-01.04.2001; D. – perioada 13.11.1990-01.04.2001; E. – perioadele 22.02.1988-01.05.1997, 16.08.1997- 20.09.1997; F. – perioadele 20.09.1989-27.09.1989, 05.10.1990-01.05.1997; 16.08.1997-08.10.1997, 18.03.1998-01.04.2001; G. – perioada 01.11.1985-01.10.1997; H. – perioadele 18.05.1984-05.03.1985, 16.10.1986-01.04.2001; I. – perioadele 17.06.1983-03.06.1985, 01.11.1986-01.04.2001; precum şi obligarea pârâtei să elibereze reclamanţilor adeverinţe din care să reiasă perioadele în care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

Prin sentinţa nr. 1314 din 5 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a respins acţiunea având ca obiect „acţiune în constatare, obligaţia de a face”, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacată şi pe fond admiterea acţiunii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, complet LM31 A III la 9 iulie 2019.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 657 din 17 martie 2020)

Cerere în vederea constatării faptului că activitatea pe care au desfăşurat-o reclamanții se încadrează în proporţie de 90% în grupa I de muncă

Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă sub nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Municipală Buzău, să se constate că activitatea pe care au desfăşurat-o se încadrează în proporţie de 90% în grupa I de muncă, după cum urmează: A. între 26 ianuarie 1979 – 1 ianuarie 1991, B. între 3 septembrie 1981 – 1 ianuarie 1991 şi C. între 1 septembrie 1983 – 1 octombrie 1997.

În subsidiar, reclamanţii au solicitat să se constate încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităţii desfăşurate în aceleaşi perioade, urmând ca instanţa să decidă de care grupă de muncă trebuie să beneficieze în funcţie de probatoriile administrate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 456 din 19 februarie 2020)

Apel declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinţei. Recurs respins ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S.A. Bucureşti, obligarea pârâtei la plata, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului victimei V., a următoarelor sume: 200.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii A., B., C., D., E., copiii victimei; 100.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii F., A., H., I., G., J., K., L., nepoţii victimei; 150.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii M., N., O., P., fraţii victimei; 19.347,11 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamantul A., fiul victimei, care a suportat majoritatea cheltuielilor ce au urmat decesului; 150.000 euro cu titlu de daune morale şi 25.404,09 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta Q.; 70.000 euro cu titlu de daune morale şi 918.12 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta R.; 30.000 euro cu titlu de daune morale şi 603,19 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta S.; 60.000 euro cu titlu de daune morale şi 210.83 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta T.; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2022)

Solicitare privind dispunerea reîncadrării reclamanților şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă – complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 10 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., judecători şi foşti judecători în cadrul Curţii de Apel Galaţi, prin reprezentant HH., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Galaţi, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună reîncadrarea acestora şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu 9 aprilie 2015 şi în continuare, pentru viitor. Totodată, s-a solicitat repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data eligibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 809 din 12 mai 2020)

Cerere privind constatarea desfășurării muncii reclamantului în grupa a II-a, precum şi obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței pentru încadrarea în grupa de muncă

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 05.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constatate că a lucrat efectiv 100% din timpul de lucru în grupa a II-a, precum şi obligarea pârâtei să elibereze adeverinţă privind încadrarea în grupa de muncă.

În drept, a invocat Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1670/15.07.2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

3. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă sub nr. x/2019.

4. Prin încheierea din 2.10.2019, completul LM 21A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 707 din 25 martie 2020)

Cerere privind obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă – complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 10 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., judecători şi foşti judecători în cadrul Curţii de Apel Galaţi, prin reprezentant HH., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Galaţi, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună reîncadrarea acestora şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu 9 aprilie 2015 şi în continuare, pentru viitor. Totodată, s-a solicitat repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data eligibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 809 din 12 mai 2020)

Solicitare privind restabilirea grupei de muncă şi obligarea pârâtei de a elibera adeverinţa privind încadrarea în grupa de muncă. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 05.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constatate că a lucrat efectiv 100% din timpul de lucru în grupa a II-a, precum şi obligarea pârâtei să elibereze adeverinţă privind încadrarea în grupa de muncă.

În drept, a invocat Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1670/15.07.2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

3. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă sub nr. x/2019.

4. Prin încheierea din 2.10.2019, completul LM 21A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 707 din 25 martie 2020)

Competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, a completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub dosar nr. x/2019, la 11.02.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au chemat în judecată pârâta S.C. J. S.A., solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate dreptul reclamanţilor de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioadele: A. – perioada 25.10.1985-13.09.1989 şi 04.10.1990-01.04.2001; B. – perioada 17.09.1990-20.09.1997; C. – perioadele 01.12.1986-01.05.1997, 16.08.1997-18.10.1997 şi 20.10.1997-01.04.2001; D. – perioada 13.11.1990-01.04.2001; E. – perioadele 22.02.1988-01.05.1997, 16.08.1997- 20.09.1997; F. – perioadele 20.09.1989-27.09.1989, 05.10.1990-01.05.1997; 16.08.1997-08.10.1997, 18.03.1998-01.04.2001; G. – perioada 01.11.1985-01.10.1997; H. – perioadele 18.05.1984-05.03.1985, 16.10.1986-01.04.2001; I. – perioadele 17.06.1983-03.06.1985, 01.11.1986-01.04.2001; precum şi obligarea pârâtei să elibereze reclamanţilor adeverinţe din care să reiasă perioadele în care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 657 din 17 martie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de suspendare a obligației de plată a ratelor contractului de credit de investiții în contextul pandemiei COVID-19. Condiții de admisibilitate în raport cu prevederile O.U.G. nr. 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori

În condiţiile în care reclamantul a prezentat dovezi din care rezultă că activitatea economică i-a fost afectată de măsurile luate pentru combaterea pandemiei şi a declarat, pe proprie răspundere, că se află în imposibilitate de a executa obligaţiile de plată a ratelor de credit, în mod corect a fost admisă cererea de suspendare a obligaţiilor de plată aferente contractului de credit de investiţii pentru o perioadă de 9 luni aferentă perioadei aprilie 2020 – decembrie 2020.

(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 1182 din 13 mai 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune civilă. Parte responsabilă civilmente. Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi

1. În cazul prejudiciilor produse prin infracţiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, săvârşită de angajaţii unei companii feroviare, compania feroviară are calitatea de parte responsabilă civilmente şi răspunde în condiţiile dispoziţiilor art. 1373 C. civ. referitoare la răspunderea comitenţilor pentru prepuşi, dacă: a) fapta comisă de inculpaţi are legătură cu atribuţiile încredinţate de compania feroviară, fiind consecinţa omisiunii respectării acestor atribuţii; b) compania feroviară – comitentul, în virtutea contractelor de muncă încheiate cu inculpaţii, exercita controlul asupra modului în care inculpaţii şi-au îndeplinit funcţia, având posibilitatea de a înceta contractele de muncă ale acestora; c) nu este îndeplinită condiţia negativă prevăzută în art. 1373 alin. (3) C. civ., în sensul că victimele accidentului feroviar nu puteau să cunoască faptul că prepuşii au acţionat fără legătură cu scopul funcţiilor încredinţate – contrar acestor funcţii.
2. Instanţa nu poate dispune obligarea asigurătorului unei companii feroviare la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat companiei feroviare asigurate prin săvârşirea unei infracţiuni de către angajatul unei alte companii feroviare – parte responsabilă civilmente, care nu are calitatea de parte în contractul de asigurare -, întrucât contractul de asigurare încheiat în beneficiul asiguratului nu poate profita unei terţe părţi responsabile civilmente, care nu are niciun raport juridic cu asigurătorul şi răspunde civil pentru prejudiciul cauzat prin infracţiunea comisă de angajatul său.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 77/A din 20 ianuarie 2015)