Solicitare privind restabilirea grupei de muncă şi obligarea pârâtei de a elibera adeverinţa privind încadrarea în grupa de muncă. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• Legea nr. 304/2004: art. 35 alin. (2)
• Legea nr. 554/2004: art. 14
• NCPC: art. 131
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• NCPC: art. 136 alin. (4)
• NCPC: art. 19

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 05.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constatate că a lucrat efectiv 100% din timpul de lucru în grupa a II-a, precum și obligarea pârâtei să elibereze adeverință privind încadrarea în grupa de muncă.

În drept, a invocat Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

2. Prin sentința civilă nr. 1670/15.07.2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

3. Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. x/2019.

4. Prin încheierea din 2.10.2019, completul LM 21A II din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 707 din 25 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar conform art. 136 alin. (4) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

În speță, instanța a fost învestită cu soluționarea în apel a unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, „în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru (…) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (…)”.

Prin art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu judecă în materie penală din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul acestei secții, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal.

În speță, apelul a fost înregistrat la 08.08.2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești și repartizat în mod aleatoriu completului specializat LM 21A II, constituit în temeiul art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești (denumit în continuare completul inițial învestit).

Hotărârile Colegiului de conducere menționate mai sus au fost contestate de judecătorii Curții de Apel Ploiești, iar prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 și a art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere caracterul executoriu de drept al sentinței civile nr. 554/21.08.2019, instituit de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea completului competent să soluționeze apelul se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării, dar și întinderea acestora.

Dacă efectele anulării unui act administrativ retroactivează, suspendarea executării unui asemenea act îi întrerupe vremelnic efectele, pentru viitor; atât timp cât actul administrativ nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, el se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Prin urmare, efectele produse de hotărârile nr. 9/22.05.2019 și nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și cea la care s-a dispus măsura suspendării executării, 21.08.2019.

În speță, apelul a fost repartizat aleatoriu completului inițial învestit la 08.08.2019, anterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării parțiale a celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 7/22.08.2019, președintele secției I Civile a Curții de Apel Ploiești a dispus repartizarea litigiilor de muncă doar către completele existente anterior adoptării hotărârilor Colegiului de conducere a căror executare a fost suspendată, concomitent cu blocarea de la repartizare a celor înființate în baza hotărârilor de Colegiu în discuție.

Această împrejurare nu se poate constitui într-un argument valid pentru declinarea dosarelor înregistrate, ci dă expresie producerii doar pentru viitor a efectelor suspendării executării.

Consecința suspendării executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești poate consta doar în blocarea repartizării dosarelor înregistrate ulterior către completurile înființate în baza respectivelor hotărâri. Suspendarea nu i-a afectat completului învestit anterior cu soluționarea apelului competența materială procesuală de a soluționa dosarele cu care a fost deja învestit.

Nu corespunde realității faptul că suspendarea celor două hotărâri de Colegiu ar conduce către lipsirea de fundament a competenței funcționale în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, deoarece formațiuni de judecată se constituie prin hotărâre a Colegiului de conducere pentru a judeca, iar desființarea lor se produce tot prin hotărâre de Colegiu.

De aceea, în situații de genul celei în cauză, cât timp a intervenit doar suspendarea, nu și anularea hotărârii de Colegiu prin care completurile au fost înființate, nu se poate considera că în lipsa unei hotărâri de Colegiu simetrice, ele au fost desființate. În aceasta constă diferența între anularea și suspendarea actului administrativ: dacă anularea hotărârilor de Colegiu ar fi determinat desființarea completurilor, suspendarea hotărârii produce doar efectul, pentru viitor (adică de la data suspendării), al nerepartizării unor dosare noi, spre judecată, respectivelor completuri.

Nefiind însă desființate, ele rămân funcționale și își păstrează competența de a soluționa cauzele ce le fuseseră repartizate până la suspendarea hotărârii de Colegiu în baza căreia fuseseră înființate.

De aceea, competența se raportează la momentul învestirii instanței.

Declinându-și competența, completul inițial învestit a dat măsurii suspendării valențe specifice nulității, căci numai anularea unui act determină desființarea retroactivă a acestuia.

Așa fiind, completul căruia i-a fost inițial repartizat apelul a fost legal învestit, acestuia revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii și al continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Din această perspectivă, verificarea competenței în termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ. nu poate anihila teza potrivit căreia competența se raportează la momentul învestirii instanței; cu alte cuvinte, la primul termen la care părțile sunt legal citate, instanța verifică, din oficiu, dacă era competentă la momentul învestirii ei.

Or, în speță, completul inițial învestit era competent să judece apelul la data repartizării lui și, în considerarea argumentelor expuse anterior, rămâne competent să-l judece.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.