JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâri pronunţate în regulator de competenţă. Pretentii derivate din acelaşi raport juridic. Autoritatea de lucru judecat a considerentelor. Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC

Noul Cod de procedură civilă a recunoscut, în mod explicit, autoritate de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor pe care se sprijină soluţia din dispozitiv, aceasta putând a fi înţeleasă numai prin prisma raţiunilor de drept şi de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluţii. Ca atare, considerentele pe care se sprijină în mod necesar hotărârea trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat, putând fi astfel ulterior opuse, cu efectele lucrului judecat, într-un alt litigiu.
Astfel, cum prin hotărârile pronunţate în regulator de competenţă a fost stabilită diferit competenţa de soluţionare a unor cereri, respectiv ordonanţă de plată şi acţiune în pretenţii purtând între acelaşi părţi, având acelaşi obiect şi care îşi au izvorul în acelaşi raport juridic, în condiţiile în care în considerentele deciziei în raport de care se invocă contrarietatea de hotărâri, s-a reţinut că prevederile legale care reglementează competenţa teritorială a ordonanţei de plată, respectiv cele cuprinse la art. 1016 C.proc.civ., fac trimitere la instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă, prin soluţia dată în cel de-al doilea regulator de competenţă se ajunge la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia în prima cauză.

(I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 522 din 16 martie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Condiţii de admisibilitate. Autoritate de lucru judecat. Hotărâri pronunţate în acelaşi dosar. Inadmisibilitate

Contrarietatea reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează hotărârile pronunţate în dosare diferite, iar nu hotărârile pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite, în cadrul cărora, în diversele stadii ale aceluiaşi litigiu, soluţiile pot fi diferite, fără ca prin aceasta să fie susceptibile de desfiinţare prin intermediul revizuirii.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Condiţii de admisibilitate. Autoritate de lucru judecat. Hotărâri pronunţate în acelaşi dosar. Inadmisibilitate

Contrarietatea reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează hotărârile pronunţate în dosare diferite, iar nu hotărârile pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite, în cadrul cărora, în diversele stadii ale aceluiaşi litigiu, soluţiile pot fi diferite, fără ca prin aceasta să fie susceptibile de desfiinţare prin intermediul revizuirii.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC. Autoritate de lucru judecat. Principiul securităţii raporturilor juridice. Inadmisibilitate

Instituirea normei cuprinse la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei. Or, în cauză, în realitate, revizuenta este nemulţumită de modalitatea în care instanţa s-a pronunţat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obţinerea unui control de legalitate asupra acesteia.
Cum judecata în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privinţa unui drept, e adevărat similar, dar aparţinând unor reclamanţi distincţi, chiar dacă pârâta în contradictoriu cu care au fost pronunţate hotărârile a fost aceeaşi, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Împrejurarea că instanţa de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunţă soluţii diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate ci eventual de jurisprudenţă neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii. Aceasta întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1097 din 19 mai 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Drept de superficie. Constructor de bună-credință. Efecte. B) Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC. Condiții de admisibilitate

A) Între constructorul de bună-credință și titularul dreptului de superficie nu se poate pune semnul echivalenței.
În materia accesiunii, dobândirea dreptului de superficie se face într-un mod particular. Distinct de aceasta, calitatea de constructor de bună sau de rea-credință este o noțiune specifică accesiunii, cu o fizionomie aparte și un rol bine definit.
Pentru a se produce efectul achizitiv (pentru a dobândi proprietatea clădirii edificate pe terenul său), proprietarul terenului trebuie să își manifeste, în mod pozitiv, dreptul de accesiune, drept care este unul potestativ, de alegere, conținutul lui fiind mai diluat în cazul constructorului de bună-credință decât în ipoteza celui de rea-credință, potrivit art. 494 C.civ.
Între momentul edificării construcțiilor și cel al manifestării dreptului de accesiune, proprietarul terenului are un drept de proprietate sub condiție suspensivă asupra lucrării, iar autorul ei are, asupra aceleiași lucrări, un drept de proprietate sub condiție rezolutorie, care se stinge la data exercitării dreptului de accesiune. Numai în situația în care proprietarul terenului nu și-ar manifesta dreptul de accesiune, proprietatea clădirii ar reveni constructorului, alături de dreptul de a folosi terenul; cele două drepturi, astfel suprapuse, ar transforma constructorul într-un superficiar.
B) Hotărârea prin care i s-a recunoscut intimatei calitatea de constructor de bună-credință asupra construcției realizate pe terenul revizuentului nu contravine deciziei care i-a negat acesteia calitatea de superficiar și nu echivalează cu o statuare implicită, în sens contrar, întrucât noțiunile de „constructor de bună-credință” și de „superficiar” nu sunt echivalente. Prin urmare, în această situație, nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile nefiind potrivnice una față de alta.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1229 din 1 iulie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC. Invocarea contrarietății față de o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea unui recurs în interesul legii. Inadmisibilitate

Nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în cazul în care se solicită revizuirea unei hotărâri judecătorești în funcție de o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, având în vedere ipotezele prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care precizează care sunt categoriile de hotărâri judecătoreşti ce pot fi atacate cu revizuire.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 650 din 17 martie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC. Condiţii de admisibilitate

Revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunţate în acelaşi proces, după casare, nefiind îndeplinită cerinţa impusă de legiuitor, ca hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 42 din 16 ianuarie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuirea deciziei de trimitere spre rejudecare și a deciziei reprezentând soluția în rejudecarea cauzei pentru contrarietate. Inadmisibilitate

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 378 din 15 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Efectut pozitiv și cel negativ al autorității de lucru judecat (decizie cu opinie separată)

Prima instanță, ce a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul recurs, a sesizat corect că, în realitate, ceea ce se invocă drept motiv de revizuire este o contrarietate a hotărârilor indicate, sub aspectul considerentelor, respectiv al acelor elemente litigioase dezlegate care au condus la adoptarea soluțiilor în cauzele respective.
Examinând în mod corelat dispozițiile art. 430 și art. 431 – care reglementează în noul Cod de procedură civilă instituția autorității de lucru judecat și efectele lucrului judecat – cu cele ale art. 509 pct. 8 și art. 513 alin. (4) destinate cazului de revizuire pentru contrarietate de hotărâri și judecății acestuia – prima instanță a concluzionat corect că, deși a extins efectele autorității lucrului judecat, prin consacrarea la nivel legislativ a manifestării sale negative (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), dar și pozitive (art. 431 alin. (2) din Cod), legiuitorul din 2010 nu a deschis și calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în ambele ipoteze ale manifestării efectelor lucrului judecat Dimpotrivă, pornind de ia soluția permisă cazului de revizuire pentru contrarietate de hotărâri – a anulat cea din urmă hotărâre „, potrivit art. 513 alin. (4) – a reținut că identitatea formulei legislative actuale cu cea a vechiului cod de procedură civilă (art. 327 alin. (1)), ce corespunde valorizării efectului negativ al lucrului judecat, îndreptățește concluzia că prin motivul de revizuire de la punctul 9 al art. 508 și actualul legiuitor a avut în vedere, întocmai ca și în vechea reglementare, exclusiv efectul negativ al lucrului judecat, iar nu și pe cel pozitiv.
Opinia separată: soluția primei instanțe, care opune inadmisibilitatea unei cereri de revizuire în cadrul căreia se invocă încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, are caracter nelegal întrucât nesocotește flagrant noua reglementare dată autorității de lucru judecat prin dispozițiile art. 430 – 431 C. proc. civ. și introduce o distincție pe care art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu o face, în sensul sancționării, pe calea revizuirii, doar a încălcării efectului negativ al lucrului judecat, nu și a celui pozitiv.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 549 din 21 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC

Afirmația că, odată constatată nulitatea absolută a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, părțile sunt repuse în situația anterioară emiterii deciziei contestate, salariatul putând să-și reia activitatea și având dreptul la plata salariilor neîncasate pe perioada suspendării, aparține revizuentului, iar nu instanței ce a pronunțat decizia nr. 1232 din 18 noiembrie 2015 pentru a se justifica astfel acuzația sa referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii menționate, prin decizia nr. 193 din 2 martie 2017. Afirmația revizuentului se bazează pe propria sa interpretare dată legii, interpretare ce nu a fost însă validată de singura instanță ce a dat o dezlegare jurisdicțională asupra acestui drept pretins de el, prin hotărârea definitivă reprezentată de decizia nr. 193 din 2 martie 2017.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1458 din 4 octombrie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Cazul prevazut de 509 alin. (1) pct. 8 NCPC

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pe motiv că s-a nesocotit puterea lucrului judecat a unei hotărâri definitive date într-un proces judecat anterior, este necesar ca instanța să nu fi cunoscut existența acelei hotărâri, sau, chiar dacă s-a invocat prima hotărâre, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1052 din 8 iulie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Condiția identității de părți

Referitor la condiția identității de părți, se are în vedere identitatea juridică a părților, nu cea fizică, deoarece o persoană poate sta în proces reprezentată de altcineva.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1076 din 20 iunie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Contestație formulată la tabelul preliminar de creanțe. Contestație formulată împotriva tabelului definitiv de creanțe. Inexistența autorității de lucru judecat

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1074 din 7 iunie 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire pentru contrarietate de hotărâri. Condiții

Nu se poate considera că există contrarietate între o hotărâre judecătorească prin care cererea de înscriere a modificărilor actului constitutiv a fost respinsă, pentru că nu a fost însoţită de actele la care se referă art. 33 alin. (2) din O.G. nr.26/2000 şi o hotărâre prin care aceeaşi cerere a fost admisă ca urmare a depunerii înscrisurilor prevăzute de lege. În mod evident, hotărârea nr. 2007/2013 prin care cererea de înscriere a modificărilor a fost respinsă, nu poate fi pusă în executare, întrucât nu este posibil a executa ceva ce s-a respins. Însă, decizia prin care cererea a fost admisă urmează a fi pusă în executare de partea interesată, fără să existe vreo contradicţie între dispozitivul acestei decizii şi dispozitivul încheierii nr. 6007/2013, care să împiedice punerea în executare a deciziei.

(Curtea de Apel Alba Iulia, s. I civ., decizia nr. 381 din 24 septembrie 2015)