Noul Cod de procedură civilă a recunoscut, în mod explicit, autoritate de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor pe care se sprijină soluţia din dispozitiv, aceasta putând a fi înţeleasă numai prin prisma raţiunilor de drept şi de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluţii. Ca atare, considerentele pe care se sprijină în mod necesar hotărârea trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat, putând fi astfel ulterior opuse, cu efectele lucrului judecat, într-un alt litigiu.
Astfel, cum prin hotărârile pronunţate în regulator de competenţă a fost stabilită diferit competenţa de soluţionare a unor cereri, respectiv ordonanţă de plată şi acţiune în pretenţii purtând între acelaşi părţi, având acelaşi obiect şi care îşi au izvorul în acelaşi raport juridic, în condiţiile în care în considerentele deciziei în raport de care se invocă contrarietatea de hotărâri, s-a reţinut că prevederile legale care reglementează competenţa teritorială a ordonanţei de plată, respectiv cele cuprinse la art. 1016 C.proc.civ., fac trimitere la instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă, prin soluţia dată în cel de-al doilea regulator de competenţă se ajunge la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia în prima cauză.
(I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 522 din 16 martie 2022)
