Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 21 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., fost judecător în cadrul Tribunalului Prahova, a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Ploieşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,22 RON, începând cu 01.08.2016, până la data de 01.07.2021, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe următoarele dispoziţii: Decizia CCR nr. 794/2016, art. III din O.U.G. nr. 20/2016. art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015. art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, art. 253 alin. (1) – (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Deciziile nr. 21/2015 şi nr. 36 din 4 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 920 din 25 aprilie 2023)
