Inadmisibilitatea recursului formulat în litigiile privind sancțiuni disciplinare în cadrul conflictelor individuale de muncă

Prin acţiunea înregistrată la 17 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Loteria Romana S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 2491/10.11.2021; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul încetării contractului individual de muncă până la data reintegrării efective; obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 (două sute mii RON) potrivit art. 253 alin. (1) şi (2) Legea nr. 53/2003 – Codul muncii; repunerea reclamantei în situaţia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 642 din 26 martie 2024)

Solicitare privind constatarea nulității deciziei de concediere, obligarea angajatorului la plata despăgubirilor salariale și reintegrarea reclamantei pe postul deținut

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la 14.06.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, a solicitat, în principal, să se constate nulitatea deciziei de concediere nr. 122/02.06.2021 emisă de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, având în vedere încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. a) şi art. 268 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, iar în subsidiar, anularea deciziei de concediere şi obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în suma de 25.000 euro; cu cheltuieli de judecată. A solicitat, de asemenea, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reintegrarea pe postul deţinut.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 62 şi ale art. 263-268 alin. (2) lit. f) Codul muncii, art. 75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 842 din 16 aprilie 2024)

Solicitare privind acordarea diferențelor salariale dintre salariul calculat pentru un program de 2 ore/zi şi cel cuvenit pentru un program normal de lucru de 8 ore/zi și indemnizaţia de concediu de odihnă

Prin cererea înregistrată iniţial la 5 iulie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, drepturi salariale.

În baza art. 132 C. proc. civ. instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII- a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Botoşani.

Cauza a fost înregistrată la 22 ianuarie 2019, după declinare, pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa nr. 342 din 23 iunie 2020, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. – CII C. – prin lichidator D..

A constatat că reclamantul a prestat activitate în calitate de paznic la societatea pârâtă, în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă, în perioada 24.09.2014-30.04.2015, cu un salariu lunar egal cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată din acest interval.

A constatat dreptul acestuia de a beneficia de:

– diferenţele salariale pentru intervalul 1.11.2014-30.04.2015 dintre salariul calculat pentru un program de 2 ore/zi şi cel cuvenit pentru un program normal de lucru de 8 ore/zi;

– indemnizaţia de concediu de odihnă pentru perioada 24.09.2014-30.04.2015 calculată potrivit art. 150 alin. (2) din Codul Muncii.

Prin cererea formulată la 13 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 342 din 23 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2751 din 15 decembrie 2021)

Solicitare privind obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază cu 15% şi acordarea diferenţelor salariale cuvenite ca urmare a majorării, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie. Respingerea recursului ca inadmisibil

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 10.06.2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „LL. Caragiale”, pentru obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază cu 15% începând cu data de 01.06.2017, în temeiul H.G. nr. 38/2017, şi acordarea diferenţelor salariale cuvenite ca urmare a majorării, de la data de 01.06.2017 până la data de 11.05.2019, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2016, majorat cu 15% în baza H.G. nr. 38/2017, pentru perioada 01.06.2017 – 31.12.2017 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază majorat cu 15% potrivit pct. 1 din petit, pentru perioada 01.01.2018-11.05.2019 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază pentru perioada 15.05.2019 – 30.01.2020 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la calcularea şi virarea impozitelor şi contribuţiilor sociale obligatorii pentru diferenţele salariale neachitate la zi; obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, cu luarea în considerare a majorărilor salariale solicitate prin prezenta acţiune; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 710 din 29 martie 2022)

Cerere privind reconstituirea vechimii în muncă şi constatarea existenţei unui raport de muncă între reclamantă şi pârât. Respingerea recursului ca inadmisibil

Prin cererea înregistrată la 9 mai 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele COMUNA AVRĂMENI, jud. Botoşani şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să i se reconstituie vechimea în muncă şi să se constate existenţa unui raport de muncă între reclamantă şi fostul B. în anii 1973-1975, 1981- 1982, 1984-1985, 1988-1989.

A mai solicitat instanţei să constate că perioada menţionată, în care a lucrat la B. în calitate de membru cooperator, constituie timp util la pensie, realizând numărul minim de norme.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. raportat la art. 279 din Codul muncii, coroborat cu art. 266-267 Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 912 din 29 mai 2020)

Solicitare privind reconstituirea vechimii în muncă şi constatarea existenţei unui raport de muncă. Inadmisibilitatea recursului

Prin cererea înregistrată la 9 mai 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele COMUNA AVRĂMENI, jud. Botoşani şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să i se reconstituie vechimea în muncă şi să se constate existenţa unui raport de muncă între reclamantă şi fostul B. în anii 1973-1975, 1981- 1982, 1984-1985, 1988-1989.

A mai solicitat instanţei să constate că perioada menţionată, în care a lucrat la B. în calitate de membru cooperator, constituie timp util la pensie, realizând numărul minim de norme.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. raportat la art. 279 din Codul muncii, coroborat cu art. 266-267 Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 912 din 29 mai 2020)

Solicitare privind obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale restante acumulate, actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate și plata dobânzii legale calculată de la data scadentă a drepturilor salariale restante şi până la data plăţii lor efective

Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Iaşi, sub număr de dosar x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani:

– diferenţe salariale restante acumulate începând cu data de 07.04.2012, data intrării în vigoare a Contractului colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil în perioada 08.04.2012 – 03.05.2013 şi până la data de 31.12.2014, data expirării Contractului colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil în perioada 04.05.2013 – 31.12.2014, rezultate din neaplicarea indicelui anual de creştere a preţurilor de consum la salariul de bază, conform dispoziţiilor art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil în perioada 08.04.2012 – 03.05.2013 şi dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil m perioada 04.05.2013-31.12.2014;

– actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate pentru perioada situată între data naşterii drepturilor salariate restante şi data plăţii lor efective;

– dobânda legală calculată de la data scadentă a drepturilor salariale restante şi până la data plăţii lor efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 695 din 20 martie 2020)

Solicitare privind obligarea pârâtei-reclamante la plata remuneraţiei restante reprezentând contravaloarea zilelor de concediu medical neachitate, conform prevederilor contractului de mandat. Recursuri respinse ca inadmisibile

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub număr de dosar x/2014, reclamantul-pârât A. a solicitat obligarea pârâtei-reclamante COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. la plata următoarelor sume: 37.894 Iei (echivalentul sumei de 8.571,38 EUR la cursul BNR din 10.09.2014), reprezentând remuneraţia restantă datorată de CN CFR din data de 01.09.2013 şi până la data de 10.01.2014, în temeiul contractului de mandat nr. x/29.05.2013); 62.688,19 RON (echivalentul sumei de 14.179,00 EUR la cursul BNR din 10.09.2014), reprezentând remuneraţia restantă datorată de CN CFR din data de 17.01.2013 şi până la data de 24.03.2014 în temeiul contractului de mandat nr. x/29.05.2013 astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x/4.10.2013; 669,75 RON, reprezentând contravaloarea zilelor de concediu medical neachitate, conform prevederilor contractului de mandat nr. x/29.05.2013 astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x/4.10.2013; dobânzii la sumele anterior solicitate, de la data depunerii acţiunii şi până la data plăţii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1069 din 21 aprilie 2021)