Solicitare privind obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale restante acumulate, actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate și plata dobânzii legale calculată de la data scadentă a drepturilor salariale restante şi până la data plăţii lor efective

• Legea dialogului social nr. 62/2011: art. 214
• Legea nr. 2/2013: art. XVIII
• Legea nr. 76/2012: art. 73 pct. 18
• NCPC: art. 25 alin. (1)
• NCPC: art. 450 alin. (3)
• NCPC: art. 457
• NCPC: art. 483 alin. (1)
• NCPC: art. 483 alin. (2)
• NCPC: art. 493 alin. (5)
• NCPC: art. 499 teza a II-a
• NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 4
• NCPC: art. 719 alin. (6)
• NCPC: art. 94 pct. 1 lit. a) - i)

Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Iași, sub număr de dosar x/2017, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani:

– diferențe salariale restante acumulate începând cu data de 07.04.2012, data intrării în vigoare a Contractului colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil în perioada 08.04.2012 – 03.05.2013 și până la data de 31.12.2014, data expirării Contractului colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil în perioada 04.05.2013 – 31.12.2014, rezultate din neaplicarea indicelui anual de creștere a prețurilor de consum la salariul de bază, conform dispozițiilor art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil în perioada 08.04.2012 – 03.05.2013 și dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă din S.R.T. aplicabil m perioada 04.05.2013-31.12.2014;

– actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate pentru perioada situată între data nașterii drepturilor salariate restante și data plății lor efective;

– dobânda legală calculată de la data scadentă a drepturilor salariale restante și până la data plății lor efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 695 din 20 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de curtea de apel prin care s-a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței apelate.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., sunt incidente dispozițiile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii cererii (28 decembrie 2017), potrivit cărora:

„Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile. încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Textul art. 719 alin. (6) C. proc. civ. stabilește că: „asupra cererii de suspendare instanța în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă”.

Totodată, potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: „(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv”.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

De altfel, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, care stabilesc că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, încheierea recurată privind suspendarea provizorie a sentinței apelate, fiind pronunțată în cadrul unui litigiu având ca obiect conflict de muncă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incidente prevederile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE împotriva încheierii din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Sursa informației: www.scj.ro.