Principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil. Stabilirea obiectului şi limitelor procesului prin cererile şi apărările părţilor

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.08.2013 sub numărul x/2013 reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea încheierii nr. 81/31.05.2013 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, în principal ca emisă cu exces de putere si, în subsidiar, ca netemeinică şi să se dispună pe cale de consecinţă şi anularea Deciziei nr. 18/31.05.2013 a Curţii de Conturi.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 899 din 17 februarie 2020)

Invocarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune de către instanţa de fond în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de completare a hotărârii. Respingerea recursului declarat ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.11.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., judecători în cadrul Tribunalului Constanța, au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiţiei, de a soluţiona cererea acestora privind emiterea pentru fiecare în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)^1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi, pe cale de consecinţă, au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului – Ministerul Justiţiei, de a emite pentru fiecare dintre noi în parte începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei; obligarea pârâtului la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5)^1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariate rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011; obligarea pârâtului ca la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont în cazul împlinirii vechimii in munca si in funcţie, promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 736 din 11 februarie 2020)

Susţinerea interpretării eronate de către instanţa de apel a modului de calcul al daunelor-interese care pot fi acordate în caz de contrafacere. Admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2015, la data de 27 septembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat obligarea pârâtei la încetarea oricăror acte de folosire a denumirilor C. şi D., identice mărcilor reclamantului C. şi D., ori a oricăror semne identice sau similare cu mărcile sale înregistrate C. şi D., în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea achitării către reclamant de daune interese în sumă de 500 euro în echivalent RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârii judecătoreşti; retragerea tuturor pliantelor, anunţurilor, reclamelor prezente pe piaţă/internet ce conţin denumirile C. şi D. asupra cărora are drepturi exclusive, în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea achitării către reclamant de daune interese în sumă de 500 euro în echivalent RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârii judecătoreşti; distrugerea tuturor produselor şi etichetelor care conţin denumirile C. şi D., identice mărcilor C. şi D., ori a oricăror semne identice sau similare cu mărcile înregistrate C. şi D., în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti; obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 EUR (echivalentul sumei de 27.518,08 RON, precizaţi în RON exclusiv în vederea determinării taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 80/2013 şi a stabilirii instanţei competente material cu soluţionarea prezentei cereri de chemare în judecată), reprezentând despăgubiri acordate reclamantului ca urmare a tuturor actelor nelegale şi a beneficiilor şi vânzărilor obţinute de către pârâtă, ca urmare a folosirii neautorizate a mărcilor C. şi D. plus dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii efective; publicarea integrală, pe cheltuiala pârâtei, a unui comunicat de presă şi a hotărârii judecătoreşti în două ziare de largă răspândire, precum şi pe website-ul propriu al pârâtei www.x.ro, în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea achitării către reclamantă de daune interese de 500 euro în echivalent RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârii judecătoreşti; suportarea cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul litigiu, incluzând şi taxe de timbru, onorarii avocaţiale şi orice alte cheltuieli efectuate în prezentul litigiu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 424 din 26 februarie 2019)

Existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciul pretins. Motivare insuficientă şi necontradictorie

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A., în nume propriu şi ca mandatar pentru moştenitorii victimei B., a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., motivat de faptul că s-a depăşit durată rezonabilă de soluţionare a solicitării reclamanţilor, aceştia pretinzând suma de 5.000.000 euro, la care se adaugă penalităţi în valoare de 2%, pentru fiecare zi ce trece peste doi ani de la data producerii accidentului, până la achitarea daunelor, pentru tergiversarea soluţionării legale şi corecte a cauzei, daune morale şi materiale

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1985 din 7 octombrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Impreviziune în legătură cu executarea obligaţiilor de plată rezultând din contractele de credit. Nulitatea hotărârii instanței de apel pentru nemotivare

Obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția.
În speță, Curtea a reținut că deciziei atacate îi lipsește expunerea logico-juridică a argumentelor pentru care apelul a fost respins. Astfel, în concret, instanța de apel respinge apelul ca nefondat, fără ca această soluție să aibă atașat raționamentul, lipsind orice statuare în fapt sau în drept asupra cererilor deduse judecății: în decizia pronunțată, instanța face afirmații fără a le argumenta, astfel că decizia nu respecta exigențele legale.

(Curtea de Apel București, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 519 din 31 mai 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de anulare a actelor administrative fiscale. Excepţia tardivităţii emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei prealabile. Motivarea hotărârii judecătorești

Nemotivarea corespunzătoare a unei hotărâri judecătoreşti conduce la nerespectarea garanţiilor de imparţialitate a judecătorului şi de calitate a actului de justiţie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi a art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, rigorile procedurale nefiind respectate în cauza de faţă.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1531 din 11 martie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Apel incident. Respingerea ca inadmisibil a motivului vizând considerentele hotărârii instanței de fond. Nelegalitate

Apelul incident este deschis intimatului din apelul principal nu numai împotriva soluţiei cuprinse explicit în dispozitivul sentinţei sau al încheierii premergătoare atacate, ci şi împotriva considerentelor unor asemenea hotărâri, atunci când se urmăreşte înlăturarea acelor dezlegări date unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, în aplicarea art. 461 alin. (2) C.proc.civ., nu şi schimbarea soluţiei din dispozitiv.
Finalitatea schimbării hotărârii primei instanţe, condiţie impusă de art. 472 alin. (1) C.proc.civ. pentru promovarea apelului incident, este atinsă şi în cazul în care acest apel este declarat doar împotriva considerentelor, deoarece textul nu distinge în privinţa părţii din hotărâre la a cărei schimbare se tinde, iar considerentele reprezintă parte integrantă a oricărei hotărâri judecătoreşti, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ.
Soluţia preconizată de art. 461 alin. (2) din cod, anume înlăturarea de către instanţa de apel a unor considerente şi înlocuirea lor cu propria argumentare în susţinerea soluţiei din dispozitiv, menţinute ca atare, poate fi socotită drept o schimbare a hotărârii, în sensul art. 471 alin. (1), respectiv a acelei părţi din hotărâre ce explicitează soluţia pronunţată şi intră sub autoritate de lucru judecat odată cu dispozitivul. Drept urmare, nu există o incompatibilitate între dispoziţiile art. 472 alin. (1) şi cele ale art.461 alin. (2) C.proc.civ., iar partea are alegerea în privinţa declarării unui apel principal sau a unui apel incident împotriva considerentelor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 4187 din 4 decembrie 2018)