Cerere privind dispunerea stabilirii şi recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2018 la data de 4 decembrie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 440,154 RON, începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015.

Reclamanţii au solicitat şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuie să beneficieze, respectiv obligarea pârâtului Tribunalul Constanţa la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care reclamanţii sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care urmează a fi adăugată dobânda legală calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, cu obligarea pârâţilor la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale solicitate prin acţiune.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1036 din 16 iunie 2020)

Solicitare privind dispunerea stabilirii şi recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2018 la data de 4 decembrie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 440,154 RON, începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1036 din 16 iunie 2020)

Cerere privind recunoașterea dreptului la plata diurnei procurorilor detaşaţi în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară. Invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale

Prin cererea înregistrată pe rolul a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 29.06.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să recunoască reclamanţilor, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca procurori numiţi cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să recunoască reclamantului C., începând cu data de 24.02.2020 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca procuror numit cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi, în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să fie obligaţi pârâţii la plata lunară către reclamanţi a diurnei în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detaşaţi, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, respectiv a diferenţei dintre venitul la care aceştia sunt îndreptăţiţi (care include diurna) şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1888 din 28 septembrie 2021)

Competenţa teritorială este exclusivă în cazul contestaţiei la executare. Domiciliul sau sediul debitorului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate (somaţia de plată emisă în dosar la 21 august 2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B. şi a tuturor actelor de executare emise sau care urmau a fi emise în dosarul de executare silită), precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1257/CC/2020 din 15 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1119 din 20 mai 2021)

Soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare și altor incidente apărute în cursul executării silite

S-a reţinut că instanţa care a încuviinţat executarea silită este instanţa de executare competentă să soluţioneze toate incidentele ce survin în cadrul executării silite, inclusiv contestaţiile la executare, aspect reglementat de dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., iar debitorii împotriva cărora a fost demarată procedura execuţională nu beneficiază de un nou drept de opţiune între instanţele care, în abstract, ar fi putut dobândi calitatea de instanţă de executare. Întrucât prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. statuează faptul că excepţiile de la regula potrivit căreia instanţa care a încuviinţat executarea silită este cea care soluţionează şi contestaţiile la executare, se pot reglementa doar prin lege şi având în vedere că excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, s-a reţinut că dreptul de opţiune al debitorului de a determina competenţa teritorială în favoarea unei instanţe de executare distincte de cea care a încuviinţat executarea silită s-ar putea reţine doar dacă ar exista o prevedere legală expresă în acest sens, iar nu pe cale de interpretare a prevederilor art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) şi art. 116 alin. (1) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1219 din 27 mai 2021)

Conflict negativ de competență. Pronunțarea regulatorului de competenţă în raport cu obiectul cauzei. Stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 august 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. x/2014 şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare sub aspectul săvârşirii de către judecătorii care au soluţionat dosarul penal nr. x/2012, a abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. t) din Legea nr. 304/2004 constând în exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5214 din 15 octombrie 2020)

Solicitarea obligării pârâţilor la plata drepturilor reprezentând creşteri salariale către reclamanţi cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare gradaţie și vechimea în funcţie. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 1451 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Harghita, invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ şi TRIBUNALUL HARGHITA, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia Civilă, complete specializate pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 784 din 30 aprilie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict de competență. Intervenție în interes propriu. Calitatea de judecător a părții interveniente. Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 127 NCPC

Întrucât sintagma ”calitatea de reclamant” a judecătorului, folosită de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al art. 127 C.pr.civ., nu poate fi interpretată în sens larg, de parte în dosar, ci are înţelesul strict de reclamant în cererea de chemare în judecată, acest text nu este incident în situația în care judecătorul are calitatea de intervenient în interes propriu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1189 din 26 mai 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Litigiu de muncă. Competență teritorială. Categoriile de persoane prevăzute în mod restrictiv de art. 127 NCPC

Dispoziţiile art. 127 NCPC reglementează o normă specială ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă. În cauză, se reţine că, reclamanţii au calitatea de personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, astfel că ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu le este aplicabilă, deoarece aceştia nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute în mod restrictiv de aceste prevederi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 467 din 25 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Reclamant având calitatea de grefier. Invocarea excepției necompetenței teritoriale în raport cu dispozițiile art. 127 NCPC în fața instanței desemnate să soluționeze cauza ca urmare a admiterii cererii de strămutare

Instanța desemnată, prin prorogare judecătorească ca urmare a admiterii cererii de strămutare, ca instanţă competentă să soluționeze acțiunea formulată de reclamantul grefier, nu mai putea să ia în dezbatere necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C.proc.civ., întrucât excepţia nu mai avea obiect faţă de soluţia pronunțată în condiţiile art.140 -141 C.proc.civ.
Reclamantul avea, la momentul introducerii acțiunii, opţiunea conferită de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C.proc.civ., ce prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, însă, cum nu a uzat de mecanismul conceput prin art. 127 C.proc.civ., ci a formulat o cerere de strămutare a cauzei în condiţiile art. 140 C.proc.civ. și dată fiind prioritatea soluţiei pronunţate prin hotărârea de admitere a cererii de strămutare, competenţa de soluţionare a litigiului revine instanței astfel stabilite.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 495 din 16 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict de competență. Intervenție în interes propriu. Calitatea de judecător a părții interveniente. Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 127 NCPC

Întrucât sintagma ”calitatea de reclamant” a judecătorului, folosită de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al art. 127 C.pr.civ., nu poate fi interpretată în sens larg, de parte în dosar, ci are înţelesul strict de reclamant în cererea de chemare în judecată, acest text nu este incident în situația în care judecătorul are calitatea de intervenient în interes propriu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1198 din 26 mai 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Litigiu de muncă. Competență teritorială. Categoriile de persoane prevăzute în mod restrictiv de art. 127 NCPC

Dispoziţiile art. 127 NCPC reglementează o normă specială ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă. În cauză, se reţine că, reclamanţii au calitatea de personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, astfel că ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu le este aplicabilă, deoarece aceştia nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute în mod restrictiv de aceste prevederi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 466 din 25 februarie 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Litigiu de muncă. Competență teritorială. Categoriile de persoane prevăzute în mod restrictiv de art. 127 NCPC

Dispoziţiile art. 127 NCPC reglementează o normă specială ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă. În cauză, se reţine că, reclamanţii au calitatea de personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, astfel că ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu le este aplicabilă, deoarece aceştia nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute în mod restrictiv de aceste prevederi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 466 din 25 februarie 2016)