Solicitare privind dispunerea stabilirii şi recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• Constituţia României: art. 21 alin. (3)
• Legea nr. 62/2011: art. 1 lit. p) pct. i)
• Legea nr. 62/2011: art. 210
• NCPC: art. 127
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2018 la data de 4 decembrie 2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. și GG. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON, începând cu 9 aprilie 2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1036 din 16 iunie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Galați competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Galați și Tribunalul Constanța – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prin emiterea regulatorului de competență.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că în cauză, instanțele au fost sesizate cu soluționarea unui conflict individual de muncă.

Conform dispozițiilor art. 1 lit. p) pct. i) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, sunt considerate conflicte individuale de muncă:

„conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu”.

Cum obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor drepturi salariale ale personalului din justiție, decurgând din raporturile de muncă dintre părți, se apreciază că instanța de judecată a fost învestită cu un conflict de muncă.

Conflictul negativ de competență între Tribunalul Galați și Tribunalul Constanța a fost generat de interpretarea și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018.

În raport cu data formulării cererii de chemare în judecată, 4 decembrie 2018, în cauză sunt incidente prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care prevede:

„cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

Cu toate acestea, având în vedere faptul că reclamanții dețin calitatea de agent procedural, respectiv specialist IT și șofer, desfășurându-și activitatea la Tribunalul Constanța (instanță de pe raza Curții de Apel Constanța), ce deține calitatea de pârâtă în speță, se apreciază că în cauză este incident și textul art. 127 din C. proc. civ., dispoziție cu caracter imperativ care, în formularea în vigoare de la data introducerii cererii, stabilea:

„(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. introduc noțiunea de competență facultativă, referindu-se la categoria specială de cereri în care „judecătorul” are calitatea de reclamant.

Textul legal menționat reglementează o normă specială de competență, care se referă la o categorie specială de cereri și care se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, la Parchetul de pe lângă aceeași instanță.

Totodată, Decizia Curții Constituționale nr. 290 din data de 26 aprilie 2018 a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., arătând că acest text încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituție și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma „instanței la care își desfășoară activitatea”. Curtea a statuat că, noțiunea de „instanță la care își desfășoară activitatea” prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, iar noțiunea de „judecată” din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care acesta vizează și instanța de judecată, astfel încât, competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitate de reclamant sau pârât, după caz.

Astfel, deși reclamanții nu dețin calitatea de judecător, asistent judiciar, grefier sau procuror, aceștia sunt angajați în funcțiile de agent procedural, respectiv specialist IT și șofer în cadrul Tribunalului Constanța, instanță ce deține calitatea de pârât în speță și care este deopotrivă, instanța competentă să soluționeze fondul cererii.

Calitatea de pârâtă o deține și Curtea de Apel Constanța, instanță căreia i-ar reveni competența de soluționare a unei eventuale căi de atac promovate în cauză.

În considerarea forței general obligatorii a deciziilor Curții Constituționale, începând cu data publicării acestora, se constată că interpretarea dată de instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 290 din data de 26 aprilie 2018, asupra noțiunii de „instanță la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se impune cu caracter obligatoriu și în speța de față.

Înalta Curte constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora, reclamanților din prezenta cauză le revine obligația de a introduce cererea la o instanță de același grad, din raza unei curți de apel învecinate celei în care se situează instanța competentă să soluționeze cauza.

Atât Tribunalul Constanța, cât și Curtea de Apel Constanța cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte pârâtă în proces, astfel că, în mod corect a procedat Tribunalul Constanța, pronunțând Sentința civilă nr. 395 la data de 2 martie 2020, prin care a admis excepția privind necompetența teritorială și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți în favoarea Tribunalului Galați, instanță de același grad cu cea competentă să soluționeze fondul cauzei, dar situată în circumscripția Curții de Apel Galați (învecinată cu Curtea de Apel Constanța, în a cărei circumscripție se află instanța competentă să soluționeze fondul cauzei).

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse și cu principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Sursa informației: www.scj.ro.