Solicitarea obligării pârâţilor la plata drepturilor reprezentând creşteri salariale către reclamanţi cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare gradaţie și vechimea în funcţie. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

• C. muncii: art. 269 alin. (1) şi (2)
• Constituția României: art. 124 alin. (2)
• Legea nr. 62/2011: art. 210
• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 127
• NCPC: art. 130 alin. (3)
• NCPC: art. 135 alin. (1) şi alin. (4)

Prin sentința civilă nr. 1451 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Harghita, invocată din oficiu de către instanță și, în consecință, s-a declinat competența teritorială de soluționare a cererii formulate de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ și TRIBUNALUL HARGHITA, în favoarea Tribunalului Brașov, secția Civilă, complete specializate pentru soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 784 din 30 aprilie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Reclamanții E., D., H., C., A., F., B. și G., având calitatea de agenți procedurali, aprozi și șoferi în cadrul Tribunalului Harghita au învestit această instanță cu soluționarea unui litigiu de muncă.

Se cuvine menționat faptul că regula în funcție de care se stabilește competența teritorială în soluționarea litigiilor de muncă este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, însă legiuitorul a instituit și o excepție de la această regulă, prin edictarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Alineatul (2) al acestui text de lege prevede că „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în interpretare restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituție și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar noțiunea de „judecător” din cuprinsul art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18.12.2018 s-a introdus alin. (2^1) la art. 127 din C. proc. civ., conform căruia dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Înalta Curte a subliniat faptul că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. instituie o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, în situația în care pârâtul are calitatea de judecător la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul.

Prin urmare, competența teritorială se determină în raport de pârâții chemați în judecată.

În speță, Tribunalul Harghita are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor cuprinse în alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanță calitatea reclamanților de agenți procedurali, aprozi și șoferi în cadrul acestei instanțe.

Conform art. 116 C. proc. civ. „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente” ceea ce presupune că acesta este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente în cazul în care competența teritorială este alternativă.

În cauză, reclamanții au sesizat Tribunalul Harghita, instanță competentă, potrivit legii, să soluționeze litigiul dintre părți.

Art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, stabilește că:

„Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii”.

Or, în speță, așa cum corect și legal a reținut Tribunalul Brașov, pârâtul Tribunalul Harghita, deși a formulat întâmpinare, nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și puteau să pună concluzii, Tribunalul Harghita, secția Civilă avea dobândită competența sub aspect teritorial, prin alegerea de competență efectuată de reclamanți în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din același cod.

Față de cele arătate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Harghita, secția Civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.