În EDITORIALUL anterior vă spuneam câteva cuvinte despre cum a apărut ideea înfiinţării Editurii UNIVERSUL JURIDIC. A fost un început greu şi-mi amintesc reacţiile distribuitorilor care credeau că „în spate” este altcineva şi Nicolae Cîrstea este doar cel care „iese la înaintare”.
Monthly Archives: aprilie 2010
Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.
Aşadar, textul precitat vizează greşeli materiale în legătură cu numele proprietarilor, numerele topografice sau cadastrale şi adresa de situare a imobilelor, erori care nu afectează fondul dreptului, astfel încât, pe acest temei, nu se poate cere intabularea sau radierea unui drept, respectiv rectificarea cărţii funciare.
(Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, decizia nr. 341 din 14 aprilie 2010)
Dreptul securității sociale, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta
JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Nerespectarea obligaţiei legale potrivit căreia cererea de pensionare şi actele doveditoare se depun la casa teritoriala de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. Consecinţe de ordin juridic
La art. 82 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, este statuată regula potrivit căreia cererea de pensionare, împreună cu actele doveditoare, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, decizia nr. 1713 din 14 aprilie 2010)
Cât timp art. 358^8 alin. (1) C. proc. civ. instituie competenţa tribunalului de încuviinţare a măsurilor asiguratorii iar instanţa a fost sesizată cu o asemenea cerere, ea era ţinută a o soluţiona.
Posibilitatea de a opta pentru utilizarea art. 3589 C. proc. civ. aparţine părţii care cere măsurile asigurătorii şi nu instanţei de judecată, legal sesizată cu cererea de instituire a măsurilor.
(Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, decizia nr. 209 din 12 aprilie 2010)
Cât timp art. 3588 alin. (1) C. proc. civ. instituie competenţa tribunalului de încuviinţare a măsurilor asiguratorii, iar instanţa a fost sesizată cu o asemenea cerere, ea era ţinută a o soluţiona. Posibilitatea de a opta pentru utilizarea articolului 3589 C. proc. civ. aparţine părţii care cere măsurile asigurătorii şi nu instanţei de judecată, legal sesizată cu cererea de instituire a măsurilor.
(Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, decizia nr. 209 din 12 aprilie 2010)
Cât timp art. 358^8 alin. (1) C. proc. civ. instituie competenţa tribunalului de încuviinţare a măsurilor asiguratorii iar instanţa a fost sesizată cu o asemenea cerere, ea este ţinută a o soluţiona.
Posibilitatea de a opta pentru utilizarea art. 358^9 C. proc. civ. aparţine părţii care cere măsurile asigurătorii şi nu instanţei de judecată, legal sesizată cu cererea de instituire a măsurilor.
(Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, decizia nr. 209 din 12 aprilie 2010)
Deoarece reclamantul nu a urmărit să facă dovada unui act juridic, ci să dovedească împrejurări de fapt din care să rezulte că a prestat munca şi pe timp de noapte, administrarea probei cu martori este admisibilă şi este singurul mijloc de apărare al reclamantului faţă de susţinerea intimatului că nu ar fi prestat munca pe timp de noapte.
Respingând proba ca inadmisibilă, practic instanţa a încălcat dreptul la apărare al reclamantului.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, decizia nr. 1657 din 9 aprilie 2010)
Consiliul Europei, prin recomandările emise, a impus statelor membre ca prin normele sale interne să asigure părţilor îndreptăţite o protecţie jurisdicţională provizorie pentru a se evita producerea unor prejudicii ireparabile pe care echitatea îl impune a fi evitat în măsura posibilului; simpla existenţă a recomandării nu obligă instanţa competentă ca în mod automat şi necondiţionat să dispună suspendarea executării actului administrativ, fiind necesar ca pentru obţinerea protecţiei jurisdicţionale să se facă dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de normele de drept interne care transpun în legislaţia internă stipulaţiile recomandării.
(Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 267 din 8 aprilie 2010)
După sesizarea instanţei de către procuror, în cazul în care mandatul european de arestare nu conţine informaţiile prevăzute în art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi în art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, referitoare la caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti indicate în mandatul european de arestare, instanţa solicită aceste informaţii autorităţii judiciare emitente, în temeiul dispoziţiilor art. 90 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, dacă apreciază că în cauză se impune solicitarea de informaţii sau garanţii suplimentare autorităţii judiciare emitente, instanţa amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate, termen care nu poate fi mai mare de 10 zile. Într-un astfel de caz, soluţia instanţei – de a trimite cauza la procuror pentru efectuarea verificărilor prevăzute în art. 88^1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 – este nelegală, întrucât excede soluţiilor pe care instanţa le poate adopta, conform art. 90 din aceeaşi lege, în procedura de executare a mandatului european de arestare.
(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1344 din 4 aprilie 2010)
Potrivit art. 190 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 34/2006 dacă un grup de operatori depune oferta comună, capacitatea tehnică şi profesională se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului, însă textul nu permite interpretarea potrivit căreia în cadrul fiecărui grup ofertant, fiecărui membru (persoană fizică) al echipei i se recunoaşte posibilitatea de a se „ajuta” de experienţa şi pregătirea profesională a altor membri ai echipei. Strict relativ la experienţa profesională, dispoziţia normativă menţionată permite membrilor grupului ofertant să-şi reunească resursele pentru a propune din partea oricărui participant la grup, „persoana” care să întrunească cerinţele de calificare pretinse de autoritatea contractantă.
(Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 426 din 2 aprilie 2010)
1) În cazul unei căi de atac, interesul se raportează strict la dispozitivul hotărârii atacate, în sensul că are interes să exercite apel sau recurs partea care a rămas obligată (a cazut în pretenţii) prin acea hotărâre. Cât timp, faţă de pârât, acţiunea a fost respinsă ca prescrisă, acesta nu are un interes procesual de a formula cererea de recurs.
2) Sub aspectul prescripţiei, acţiunea în petiţie de ereditate nu are o natură juridică de sine stătătoare, ci se aseamană cu alte acţiuni, cum ar fi acţiunea în revendicare, acţiunea personală prin care se cere plata unei datorii a pârâtului către succesiune, sau cu acţiunea în împărţeală.
Întrucât nu se confunda cu niciuna dintre acestea, se impune decelarea elementelor specifice fiecareia pentru a le putea deosebi, în funcţie de petitul efectiv al cerereii de chemare în judecată.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, decizia nr. 174 din 1 aprilie 2010)
Un plan de reorganizare va fi confirmat de către judecătorul sindic dacă cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; conţinutul planului de reorganizare se analizează la admiterea lui printr-o încheiere supusă căii de atac a recursului, situaţie în care ulterior rămânerii irevocabile a acestei încheieri nu se mai poate analiza conţinutul planului.
(Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 302 din 1 aprilie 2010)
Articolul 52 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 1430/2005 arată că în cazul modificării condiţiilor, datelor sau conţinutului documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei aceasta îşi pierde valabilitatea. De asemenea, schimbarea soluţiilor tehnice din proiect pe parcursul execuţiei este posibilă cu respectarea art. 62 din Ordinul nr. 1430/2005 care prevede încadrarea proiectului în documentaţia de urbanism aprobată.
(Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 830 din 1 aprilie 2010)
- 1
- 2
