Cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să valorifice orele de gardă. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 26 august 2020, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să valorifice orele de gardă.

Prin sentinţa civilă nr. 369 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1428 din 9 iunie 2022)

Neprezentarea argumentelor prin care să se susţină nerespectarea deciziei de casare pronunţată în primul ciclu procesual. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la 23 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul D. – condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de decesul victimei E., solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale pentru A., în calitate de soţie a defunctului E.; 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru B., în calitate de fiică a defunctului E.; 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru C., în calitate de fiică a defunctului E.; la plata penalităţilor de întârziere începând cu data săvârşirii faptei până la plata efectivă a despăgubirilor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 76 din 20 ianuarie 2022)

Posibilitatea atacării cu revizuire a hotărârilor care nu evocă fondul. Încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri

Prin decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3057 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă. A casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 390 din 18 februarie 2021)

Motiv de revizuire care reglementează un caz de reformare a hotărârii definitive. Cerere de revizuire respinsă ca nefondată

Prin decizia civilă nr. 993 din 28 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-au admis recursurile declarate de Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi de Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 245 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a casat sentinţa recurată şi, rejudecând în fond, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin ca inadmisibilă.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1292 din 3 martie 2020)

Obligația instanței de a se pronunţa asupra reparării pagubei produse prin infracţiune. Admiterea acţiunii civile exercitată de către partea civilă şi obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând cheltuieli cu refacerea lucrărilor şi costuri cu manopera

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 14.12.2017, sub nr. x/2017, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, revizuirea deciziei nr. 1099/17.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2014, invocând în drept dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2477 din 12 decembrie 2019)

Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Pronunţarea în fond asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut

Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2016, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Universitatea Politehnica din Bucureşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a solicitat anularea hotărârilor Senatului prin care s-au validat rezultatele pentru funcţiile de director pentru consiliile departamentelor, anularea hotărârilor Senatului prin care s-a validat rezultatul alegerilor pentru funcţia de rector a Universităţii Politehnica Bucureşti, anularea alegerilor pentru funcţia de decan şi prodecan al aceleiaşi facultăţi pentru mandatul 2016-2020, obligarea pârâţilor sa invalideze rezultatele alegerilor pentru funcţia de rector, director de departamente, pentru desemnarea reprezentanţilor facultăţilor, de decan, obligarea la organizarea de noi alegeri.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3546 din 9 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuirea laturii civile a hotărârii penale. Neexercitarea căii de atac a apelului de către revizuent în procesul penal. Inadmisibilitate

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (1) NCPC, căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.
Prin urmare, dacă hotărârea pronunţată în primă instanţă asupra fondului pricinii este susceptibilă de a fi atacată cu apel, ea nu poate fi atacată cu o cale extraordinară de atac, partea neavând alegerea între exercitarea unei căi de atac ordinare-apelul şi exercitarea unei căi de atac extraordinare-revizuirea. Astfel fiind, lipsa de diligență a revizuentului, care nu şi-a exercitat dreptul la apel împotriva laturii civile a hotărârii penale a primei instanțe, nu poate fi suplinită prin intermediul revizuirii, legiuitorul nelăsând părţii un drept de opţiune alternativă în acest sens.
CEDO a reţinut că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate interveni numai pentru o carenţă fundamentală, ce a devenit cunoscută ulterior finalizării procesului, întrucât dacă acesta a fost cunoscută în cursul procesului, atunci părţile au obligaţia să se prevaleze de căile ordinare de atac.
Se are în vedere principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, care prevede, printre altele, că soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. În opinia Curţii, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice, pe motiv ca ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac.

(I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 549 din 17 martie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contestaţie în anulare. Cerere de recuzare împotriva judecătorului care a soluționat revizuirea. Neincidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC

Judecătorul care s-a pronunțat asupra unei revizuiri nu este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., a se pronunța într-o contestație în anulare, în condițiile în care, raportat la textele de lege care le reglementează, motivele pentru care cele două căi de atac extraordinare de retractare pot fi declarate diferă, astfel că o hotărâre nu poate fi atacată, invocând același motiv, atât cu revizuire, cât și cu contestație în anulare. Astfel, prin faptul că a soluţionat cererea de revizuire, judecătorul recuzat nu a devenit incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., să judece contestaţia în anulare, căci nu există identitate între motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. şi cel de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3, coroborat cu art. 503 alin. (3) C.proc.civ.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 2040 din 21 octombrie 2020)