Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Critici privind respingerea greşită a solicitării de reaudiere a martorului ascultat în primă instanţă ce putea relata dimensiunea suferinţelor încercate de familie prin arestarea sa. Respingerea recursurilor deduse judecăţii ca nefondate

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 13.01.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, obligarea acestuia la plata sumei de 2.350.000 RON, reprezentând repararea pagubei cauzate prin arestarea sa preventivă în mod nelegal, în cadrul dosarului penal nr. x/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu menţiunea că suma de bani indicată reprezintă contravaloarea daunelor morale cuvenite ca efect al privării în mod nelegal de libertate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 539 C. proc. pen.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 553 din 5 aprilie 2023)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Pretinderea greşitei stabiliri a circumstanţelor de fapt ale cauzei ca rezultat al aprecierii eronate a probatoriilor administrate, fapt pentru care instanţa a dat/nu a dat relevanţă anumitor probe. Recurs respins ca nefondat

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 09.05.2018 sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată la 31.05.2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale pentru suferinţele morale şi psihice la care au fost supuşi de căre pârâţi datorită expresiilor insultătoare, calomniilor, defăimărilor şi denigrărilor la adresa acestora făcute în faţa unor autorităţi sau numai în faţa celor din comunitate.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 252, art. 253 alin. (4), art. 1357, art. 1349 alin. (1) şi alin. (2), art. 1381 alin. (1) C. civ.

Pârâţii au formulat cerere reconventională prin care au solicitat obligarea reclamanţilor la plata sumei de 1.000.000 de euro, reprezentând prejudiciul moral cauzat ca urmare a suferintelor morale şi psihice pe care le suportă în permanenţă, constând în umilinţă, frică, tristete, stări depresive, nelinişte, stări emoţionale cu impact negativ asupra acestora.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 58, art. 72, art. 74, art. 1349, art. 1357, art. 1358 C. civ.

Prin sentinta nr. 10837/23.10.2018, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, dosarul fiind înregistrat la data de 5.11.2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 704 din 3 mai 2023)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra probelor solicitate. Încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. Vătămare procesuală

Posted on by Redacția ProLege

Modalitatea în care instanţa a procedat la soluţionarea apelului, statuând atât în fapt, cât şi în drept, fără a asculta concluziile părţilor asupra motivelor de apel ce vizau fondul cauzei şi fără a se pronunţa în mod explicit asupra probelor solicitate de către partea pârâtă în legătură cu fondul cauzei, este de natură să afecteze dreptul părţii la apărare, în condiţiile în care, potrivit art. 13 alin. (2) C.proc.civ., părţile au dreptul să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral.
Corelativ dreptului la apărare, revine instanţei de judecată obligaţia de a asigura exercitarea efectivă şi deplină a prerogativelor acestuia, atât prin punerea în discuţie a tuturor cererilor părţilor, inclusiv a celor referitoare la probe, cu respectarea principiului contradictorialităţii, respectiv prin soluţionarea efectivă a acestora, cu motivarea corespunzătoare a dispoziţiei de admitere sau, după caz, de respingere a acestora, dar şi prin ascultarea tuturor susţinerilor părţilor, în fiecare etapă a cercetării procesului şi la momentul dezbaterii în fond a acestuia, relevante fiind, din atare perspectivă, şi dispoziţiile art. 258 C.proc.civ., referitoare la încuviinţarea probelor, din care rezultă a contrario că probele pot fi respinse numai dacă nu sunt întrunite cerinţele din art. 255 din același cod, al cărui alin. (1) prevede că probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.
Aşadar, încuviinţarea sau respingerea probelor trebuie să fie expresă şi fundamentată pe îndeplinirea sau neîndeplinirea cerinţelor prevăzute la art.255 C.proc.civ., neputând fi dedusă din modul de soluţionare de către instanţa de judecată a altor cereri sau excepţii invocate de către părţi în cursul procesului.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1819 din 6 octombrie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra probelor solicitate. Încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. Vătămare procesuală. B) Opere muzicale. Comunicare publică în incinta unei unităţi de cazare turistică. Remunerații datorate de utilizator. Criterii de calcul

Posted on by Redacția ProLege

A) Modalitatea în care instanţa a procedat la soluţionarea apelului, statuând atât în fapt, cât şi în drept, fără a asculta concluziile părţilor asupra motivelor de apel ce vizau fondul cauzei şi fără a se pronunţa în mod explicit asupra probelor solicitate de către partea pârâtă în legătură cu fondul cauzei, este de natură să afecteze dreptul părţii la apărare, în condiţiile în care, potrivit art. 13 alin. (2) C.proc.civ., părţile au dreptul să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral.
Încuviinţarea sau respingerea probelor trebuie să fie expresă şi fundamentată pe îndeplinirea sau neîndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 255 NCPC., neputând fi dedusă din modul de soluţionare de către instanţa de judecată a altor cereri sau excepţii invocate de către părţi în cursul procesului.
B) Întrucât art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 conține o ordine de preferință în aplicarea criteriilor de cuantificare a prejudiciului, acordarea de despăgubiri în condițiile de la lit. b) trebuie justificată prin imposibilitatea aplicării ipotezei de la lit. a) din aceeași normă, calcularea triplului remunerațiilor fiind o chestiune subsecventă, de analizat doar în măsura în care nu este posibilă aplicarea criteriilor de la lit. a).

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 106 din 25 ianuarie 2022)

Continue reading →