Dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare sau achitare. Respingerea recursului declarat de pârât ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 31.03.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor, să se constate, în temeiul art. 539, art. 9 C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, caracterul nelegal al arestului preventiv situat în intervalul 28.05.2002 – 04.08.2003 şi, pe cale de consecinţă, să dispună:

– obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a reţinerii nelegale pentru perioada 28.05.2002 – 04.08.2003 şi la plata sumei de 7.800 euro reprezentând daune materiale constând în cheltuieli efectuate de soţia reclamantului cu deplasările şi cazările în Spania, unde a fost reţinut şi a petrecut mai multe luni în arest preventiv;

– obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro reprezentând daune morale pentru încălcarea unor drepturi nepatrimoniale: dreptul la onoare, la demnitate, la imagine, la viaţă privată, în temeiul art. 1349 şi următoarele raportat la art. 252 şi art. 253 alin. (4) C. civ.

– obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în 17 ani de litigii, în temeiul art. 272-276 C. proc. pen. raportat la art. 1349 şi următoarele C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 699 din 3 mai 2023)

Cererea de repunere în termenul de declarare a recursului. Respingerea recursului declarat

Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

– să se constate că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului din Bucureşti, respectiv pentru acordarea de măsuri compensatorii constând în puncte pentru imobilul din Bucureşti, în cotă de 1/1;

– să se anuleze parţial, respectiv să se modifice decizia pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din 31.08.2016 prin care s-au acordat măsuri compensatorii în valoare de 417.609 de puncte pentru dosarul înregistrat la Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP);

– să fie obligată pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să emită, în favoarea reclamantei, o dispoziţie cu propunere de restituire în natură a imobilului din Bucureşti, acolo unde este posibil, chiar si pentru o suprafaţa de teren parţială din imobil;

– să emită în favoarea reclamantei o dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri compensatori prin puncte pentru suprafaţa de teren ce nu a putut fi restituită în natură;

– obligarea CNCI să emită în favoarea reclamantei, în cadrul dosarului nr. x C. civ. al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietarilor (ANRP), o decizie de restituire în natură pentru imobilul din Bucureşti sau o decizie de acordare de măsuri compensatorii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1647 din 27 septembrie 2022)

Act de procedură trimis prin e-mail la instanţă. Condiția depunerii actului în timpul programului de lucru al instanţei. Recurs nefondat

Prin acţiunea înregistrată la data de 25 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Societatea de asigurare C., prin D. S.R.L., au solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale şi materiale în temeiul Legii nr. 136/1995, astfel:

– A. – suma de 6500 euro, reprezentând daune materiale şi suma de 376.000 euro, reprezentând daune morale, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României, şi anume: 4.4607 RON pentru un euro;

– B. – suma de 17.000 euro, reprezentând daune materiale şi suma de 987.000 euro, reprezentând daune morale, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României, şi anume: 4.4607 RON pentru un euro;

– actualizarea sumelor la dobânda BNR din momentul producerii riscului asigurat (21.04.2014) până la momentul plăţii efective a daunelor;

– indexarea sumelor la rata indicelui de inflaţie de la data producerii riscului asigurat (21.04.2014) până la momentul plăţii efective a daunelor;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1732 din 9 octombrie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților. Cerere de repunere pe rol transmisă prin fax în ultima zi a împlinirii termenului de perimare, după ora încetării activității instanței. Consecințe.

Cererea de repunere pe rol este un act de procedură care intră în categoria de excepţie reglementată prin dispoziţiile art. 182 alin.(2) din Cod, astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanţă. Concluzia decurge din conţinutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepţie de la regula instituită de art. 182 alin.(1), termenul se împlineşte mai devreme decât ora 2400 a ultimei zile a duratei sale, respectiv „la ora la care activitatea încetează … în mod legal” la instanță.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 883 din 24 mai 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților. Cerere de repunere pe rol transmisă prin fax în ultima zi a împlinirii termenului de perimare, după ora încetării activității instanței. Consecințe

Cererea de repunere a cauzei pe rol expediată prin fax, primită la instanţă după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de perimare (socotit pe luni) – și care, din acest motiv, a primit dată certă prin înregistrare la instanţă abia a doua zi – este considerată a fi depusă în afara termenului procedural şi, în consecinţă, nu poate produce efectele pe care legea le leagă de existenţa sa, în sensul dispozițiilor art. 417 C.proc.civ., respectiv acela de întrerupere a cursului perimării.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 883 din 24 mai 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților. Cerere de repunere pe rol transmisă prin fax în ultima zi a împlinirii termenului de perimare, după ora încetării activității instanței. Consecințe.

Cererea de repunere a cauzei pe rol expediată prin fax, primită la instanţă după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de perimare (socotit pe luni) – și care, din acest motiv, a primit dată certă prin înregistrare la instanţă abia a doua zi – este considerată a fi depusă în afara termenului procedural şi, în consecinţă, nu poate produce efectele pe care legea le leagă de existenţa sa, în sensul dispozițiilor art. 417 C.proc.civ., respectiv acela de întrerupere a cursului perimării.
Chiar dacă potrivit art. 416 alin.(1) din Codul de procedură civilă, termenul de perimare pentru orice cerere este de 6 luni, iar în acord cu dispoziţiile art. 182 alin.(1) „Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 2400 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”, în atare situație este incidentă ipoteza de excepţie de la regula consacrată la alin. (1), pe care o instituie dispoziţiile art. 182 alin.(2) din Cod, potrivit cu care „(…) dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile”.
Cererea de repunere pe rol este un act de procedură care intră în categoria de excepţie reglementată prin dispoziţiile art. 182 alin.(2) din Cod, astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanţă. Concluzia decurge din conţinutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepţie de la regula instituită de art. 182 alin.(1), termenul se împlineşte mai devreme decât ora 2400 a ultimei zile a duratei sale, respectiv „la ora la care activitatea încetează … în mod legal” la instanță.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 883 din 24 mai 2017)