Act de procedură trimis prin e-mail la instanţă. Condiția depunerii actului în timpul programului de lucru al instanţei. Recurs nefondat

4 oct. 2022
5.272 views
  • NCC: art. 1.489
  • NCC: art. 1.531
  • NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 2
  • NCPC: art. 182
  • NCPC: art. 183 alin. (1) şi (2)
  • NCPC: art. 186 alin. (2)
  • NCPC: art. 204
  • NCPC: art. 310 alin. (3)
  • NCPC: art. 468 alin. (1) şi (2)
  • NCPC: art. 471 alin. (1)
  • NCPC: art. 488
  • NCPC: art. 496 alin. (1)
  • NCPC: art. 628 alin. (2) şi (3)

Prin acțiunea înregistrată la data de 25 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Societatea de asigurare C., prin D. S.R.L., au solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale în temeiul Legii nr. 136/1995, astfel:

– A. – suma de 6500 euro, reprezentând daune materiale și suma de 376.000 euro, reprezentând daune morale, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României, și anume: 4.4607 RON pentru un euro;

– B. – suma de 17.000 euro, reprezentând daune materiale și suma de 987.000 euro, reprezentând daune morale, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României, și anume: 4.4607 RON pentru un euro;

– actualizarea sumelor la dobânda BNR din momentul producerii riscului asigurat (21.04.2014) până la momentul plății efective a daunelor;

– indexarea sumelor la rata indicelui de inflație de la data producerii riscului asigurat (21.04.2014) până la momentul plății efective a daunelor;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1732 din 9 octombrie 2019)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la critica vizând greșita respingere a apelului declarat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 1275/14 noiembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, ca fiind tardiv formulat, se rețin următoarele:

În analiza coroborată a dispozițiilor art. 468 alin. (1) și (2), art. 181 alin. (1) pct. 2 și 182 din C. proc. civ., instanța de apel a apreciat corect în sensul că cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți A. și B. și expediată prin e-mail în data de 15 ianuarie 2018, ce a fost receptată la sediul instanței la ora 18:40 și înregistrată cu data certă în ziua de 16 ianuarie 2018, a fost făcută cu nerespectarea termenului procedural de 30 de zile, prevăzut de lege.

Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, potrivit dispozițiilor art. 468 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., iar în acord cu dispozițiile art. 182 alin. (1) C. proc. civ. „Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură”.

Din cuprinsul procesului-verbal de comunicare a hotărârii apelate se reține că această comunicare s-a realizat la data de 15 decembrie 2017, la domiciliul procesual ales de reclamanți la cabinetul avocatului, prin depunerea la cutia poștală.

Ultima zi de depunere a cererii de apel era data de 15 ianuarie 2018.

Cererea de apel a fost transmisă prin e-mail în data de 15 ianuarie 2018 la ora 18:40 și înregistrată la instanța a cărei hotărâre se atacă, conform art. 471 alin. (1) C. proc. civ. (Tribunalul Sibiu), la data de 16 ianuarie 2018.

Susținerea recurenților, în sensul că apelul a fost comunicat Tribunalului Sibiu în termen, la data de 15 ianuarie 2018, ora 11:31, nu este întemeiată, în condițiile în care din înscrisul depus la dosarul de apel, intitulat „corespondență Tribunalul Sibiu” rezultă că apelul a fost expediat prin e-mail în data de 15 ianuarie 2018, ora 18:40.

Art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. prevede:

„(…) dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile”.

Actul de procedură trimis prin e-mail la instanță intră în categoria de excepție reglementată prin dispozițiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanță. Concluzia decurge din conținutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepție de la regula instituită de art. 182 alin. (1) C. proc. civ., termenul se împlinește mai devreme decât ora 24:00 a ultimei zile a duratei sale, respectiv „la ora la care activitatea încetează (…) în mod legal” la instanță.

Scopul legiuitorului – atunci când, prin dispozițiile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., a condiționat depunerea actului de programul de lucru al instanței, ori al altui loc de depunere acceptat – a fost acela al obținerii datei certe asupra înscrisurilor comunicate instanței fie prin depunerea personală, fie prin cea realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță ori a celor depuse în alte locuri acceptate prin lege – cazurile reglementate de art. 183 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Or, dacă în cazul actelor de procedură depuse în locurile menționate la alin. (1) și (2) din art. 183 C. proc. civ. data certă se obține în modalitățile prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol, în cazul celor depuse personal/prin reprezentant la instanță ori transmise prin fax și/sau e-mail, data certă se dobândește în condițiile prevăzute în art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015, respectiv prin înregistrarea în evidențele instanței, ceea ce presupune implicit, ca actul să ajungă la instanță înăuntrul programului legal de lucru al acesteia.

În același sens, prin Decizia nr. 605/22.09.2016 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 2/03.01.2017), prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., s-a reținut că „trimiterea actelor de procedură prin fax sau poștă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanță și nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanță, iar potrivit dispoziției legale criticate, deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși, în ziua în care se împlinește termenul partea interesată trebuie să depusă actul la instanță până la închiderea programului”.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

De altfel, prin Decizia nr. 34/15 mai 2017, Înalta Curte – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit cu caracter obligatoriu, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., că „actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi făcută în termen”.

Prin urmare, actul de procedură (cererea de apel) expediat prin e-mail de reclamanții-apelanți, ce a fost primit la instanță după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de declarare a căii de atac (socotit pe zile), act de procedură care, din acest motiv, a putut primi dată certă prin înregistrare la instanță abia a doua zi, este considerat înfăptuit în afara termenului procedural.

Se reține faptul că pentru a stabili cu certitudine ora transmiterii email-ului, având în vedere că reclamanții-apelanți au susținut că înscrisul depus la dosarul de apel, intitulat „corespondență Tribunalul Sibiu”, cuprinde și mențiunea unui început mesaj redirecționat la ora 11:31, însă fără a figura un atașament PDF, au fost efectuate verificări la serverul central aflat la Ministerul Justiției, rezultând că apelul a fost transmis la data de 15.01.2018, ora 18:40.

Înalta Curte reține că din articolele de presă depuse de recurenții-reclamanți rezultă că la data de 15 ianuarie 2018 au existat impedimente de ordin tehnic în accesarea portalului instanțelor de judecată însă aceste înscrisuri fac dovada probatorie a unui început de dovadă scrisă care necesită, conform dispozițiilor art. 310 alin. (3) C. proc. civ., o completare cu alte mijloace de probă, inclusiv martori și prezumții.

În plus, aceste aspecte puteau constitui motive pentru formularea cereri de repunere în termenul de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 186 alin. (2) C. proc. civ., prin care reclamanții aveau posibilitatea să invoce și să probeze împrejurările care au determinat depunerea actului de procedură cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Prin urmare, primul motiv de recurs invocat de recurenți este nefondat, reținându-se că instanța de apel a aplicat și a interpretat în mod corect dispozițiile legale incidente, a făcut toate verificările necesare pentru a stabili dacă apelul reclamanților a fost formulat și înregistrat înăuntrul termenului de apel și a constatat, în mod legal, tardivitatea declarării căii de atac.

În ceea ce privește criticile vizând fondul litigiului, referitoare la faptul că instanța de apel a înlăturat, în mod nelegal, obligația pârâtei de plată a penalităților de întârziere acordate de către instanța de fond începând cu data de 29 decembrie 2015 și a obligației de actualizare cu indicele inflației de la data nașterii obligației de plată a despăgubirilor, înlocuind perioada de calcul, stabilită de instanța de fond, cu cea cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii și data plății efective, și a cenzurat sumele indicate de reclamanți în cererea de chemare în judecată, instanța pronunțând o hotărâre nelegală în raport cu daunele suferite, Înalta Curte reține că nu sunt fondate.

Cu privire la critica vizând înlăturarea obligației de plată a penalităților de întârziere, Înalta Curte constată că reclamanții nu au solicitat acordarea acestora prin cererea de chemare în judecata și nici ulterior, printr-o cerere modificatoare/completatoare care să fie formulată în termenul legal prevăzut de art. 204 C. proc. civ., ci abia la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2017, după momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, când apărătorul reclamanților a formulat o astfel de cerere oral, direct prin concluziile susținute pe fond.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat în mod corect că la acel moment nu mai era posibilă formularea vreunei cereri noi, astfel că instanța de fond trebuia să constate acest lucru, fără a mai analiza pe fond cererea formulată în aceste condiții.

Susținerea recurenților-reclamanți, în sensul că ar fi fost formulată anterior o cerere oral, care ar fi fost reluată la termenele ulterioare, este nefondată, din moment ce din actele procedurale existente la dosar nu rezultă acest lucru.

Așadar, raportat la dispozițiile legale incidente și la momentul în care reclamanții au formulat cererea modificatoare/completatoare, se constată că instanța de apel a procedat în mod legal atunci când a înlăturat obligația de plată a penalităților de întârziere.

Referitor la critica privind data de la care sumele acordate cu titlu de despăgubiri pot fi actualizate cu rata inflației, recurenții arătând că pârâta avea obligația de a plăti reclamanților despăgubirile începând cu data de 29 decembrie 2015, și această critică este nefondată.

Instanța de apel a constatat în mod corect faptul că prin hotărârea tribunalului a fost dispusă actualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, însă fără a se indica data de la care începe să fie făcută actualizarea, astfel că față de dispozițiile legale incidente ale art. 1.531 C. civ. raportate la cele ale art. 628 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care prevăd că executorul judecătoresc poate actualiza valoarea obligației principale în funcție de rata inflației numai în situația în care prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau altele asemenea și numai de la data când hotărârea a devenit executorie, raționamentul expus prin considerentele hotărârii apelate este corect.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1.489 C. civ. și ale art. 1 și 2 din O.G. nr. 13/2011, debitorul obligației de a da o sumă de bani, dacă nu își îndeplinește obligația la termen, poate fi obligat doar la plata dobânzii legale, care se datorează în cazul neîndeplinirii obligației la scadență, iar în materia specială a asigurărilor de răspundere civilă obligatorie dispozițiile art. 36 alin. (5) din Ordinul CSA nr. 14/2011 sunt de strictă interpretare și aplicare.

Prin urmare, raționamentul expus de instanța de apel prin considerentele hotărârii apelate este corect, actualizarea sumei putându-se acorda numai pentru creanțe certe, lichide și exigibile, despăgubirile solicitate dobândind acest caracter cert, lichid și exigibil numai la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care au fost stabilite.

În privința criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, care ar fi trebuit să asigure un echilibru între prejudiciul suferit de reclamanți și daunele cuvenite acestora, Înalta Curte reține că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Față de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 663 din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Act de procedură trimis prin e-mail la instanță. Condiția depunerii actului în timpul programului de lucru al instanței. Recurs nefondat was last modified: octombrie 4th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.