Judecător care are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia. Sesizarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019, reclamanţii A. – prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia şi B. – grefier şef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia au învestit Tribunalului Vâlcea cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Ministerul Finanţelor Publice.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 936 din 3 iunie 2020)

Cerere de valoare redusă prin care se solicită obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând daune materiale şi plata dobânzii penalizatoare începând cu data formulării cererii de chemare în judecată şi până la stingerea debitului

Prin cererea înregistrată la data de 22.08.2018 pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 5.910,88 RON, reprezentând daune materiale, şi la plata dobânzii penalizatoare începând cu data formulării cererii de chemare în judecată şi până la stingerea debitului.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 792 din 16 aprilie 2019)

Cerere de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor. Acţiune în anularea unui contract de mandat

Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanta A., prin curator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., constatarea nulităţii contractului de mandat pentru obţinerea de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018 şi obligarea pârâtei la restituirea comisionului de 32% plus TVA pe care aceasta l-a încasat din suma de bani primită de reclamanta de la S.C. Asigurare Românească D. S.A., în valoare de aproximativ 16.000 RON.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1581 din 14 septembrie 2021)

Cerere introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 936 din 3 iunie 2020)

Solicitarea obligării pârâţilor la plata drepturilor reprezentând creşteri salariale către reclamanţi cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare gradaţie și vechimea în funcţie. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 1451 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Harghita, invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ şi TRIBUNALUL HARGHITA, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia Civilă, complete specializate pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 784 din 30 aprilie 2020)

Cererea de valoare redusă privind obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând facturi scadente şi neachitate. Stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa civilă nr. 141 din 22 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Vălenii de Munte, în cauza privindu-i pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâtul B., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2412 din 11 noiembrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Necompetență de ordine privată. Invocare de către instanța de trimitere

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C.proc.civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În condiţiile în care pârâtul invocă, în mod procedural, prin întâmpinare, excepţia de necompetenţă de ordine privată, instanţa de trimitere nu mai poate analiza din nou aceeaşi excepţie, indiferent dacă ar fi pusă în discuţie din oficiu sau ca urmare a unei solicitări a părţilor, fiind depăşit momentul procedural stabilit de legiuitor pentru o asemenea analiză. În consecinţă, în urma declinării de competenţă dispusă de prima instanţă, instanţa de trimitere este obligată să soluţioneze litigiul cu care a fost învestită, ea neavând dreptul să invoce, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordin privat.

(I.C.C.J., s. secția a II-a civ., decizia nr. 1044 din 2 aprilie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Necompetență de ordine privată. Invocare de către instanța de trimitere

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C.proc.civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În condiţiile în care pârâtul invocă, în mod procedural, prin întâmpinare, excepţia de necompetenţă de ordine privată, instanţa de trimitere nu mai poate analiza din nou aceeaşi excepţie, indiferent dacă ar fi pusă în discuţie din oficiu sau ca urmare a unei solicitări a părţilor, fiind depăşit momentul procedural stabilit de legiuitor pentru o asemenea analiză. În consecinţă, în urma declinării de competenţă dispusă de prima instanţă, instanţa de trimitere este obligată să soluţioneze litigiul cu care a fost învestită, ea neavând dreptul să invoce, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordin privat.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1044 din 2 aprilie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competenţă. Competenţă teritorială alternativă. Invocarea excepţiei de către instanţa de trimitere. Inadmisibilitate

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C.proc.civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În condiţiile în care pârâtul invocă, în mod procedural, prin întâmpinare, excepţia de necompetenţă de ordine privată, instanţa de trimitere nu mai poate analiza din nou aceeaşi excepţie, indiferent dacă ar fi pusă în discuţie din oficiu sau ca urmare a unei solicitări a părţilor, fiind depăşit momentul procedural stabilit de legiuitor pentru o asemenea analiză. În consecinţă, în urma declinării de competenţă dispusă de prima instanţă, instanţa de trimitere este obligată să soluţioneze litigiul cu care a fost învestită, ea neavând dreptul să invoce, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordin privat.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1054 din 2 aprilie 2015)