Conflict negativ de competență în litigiile salariale ale personalului din sistemul judiciar. Interpretarea restrictivă a normei privind excluderea instanței de la locul de muncă al reclamantului

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 5 aprilie 2022, A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în calitate de reclamant şi în calitate de mandatar pentru reclamanţii: B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, D., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, J., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, K., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, L., procuror-stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, M., procuror-stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, N., procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, O., procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentat prin procurorul general, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

(i) obligarea pârâţilor începând cu 01.01.2018 şi în continuare, pe viitor, şi după intrarea în vigoarea a Legii 153/2017, la acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru asigurarea confidenţialităţii în cuantum total de 30% (25% – spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% spor pentru asigurarea confidenţialităţii) aplicat la indemnizaţia/salariul brut;

(ii) repararea prejudiciului prin obligarea pârâţilor la plată începând cu data de 01.01.2018 şi până la data plăţii efective, a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat prin acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru asigurarea confidenţialităţii în cuantum total de 30% (reprezentând 25% – spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% spor pentru asigurarea confidenţialităţii) şi venitul plătit, sume care să fie actualizate la rata inflaţiei, la care să se adauge şi dobânda legală penalizatoare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 403 din 28 februarie 2023)

Determinarea competenței teritoriale în litigiile de muncă având ca obiect drepturi salariale ale magistraților pensionari. Normă de competență teritorială favorabilă reclamantului și natura sa de ordine publică

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 05 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au chemat în judecată pârâţii TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL JUSTIŢIEI şi MINISTERUL FINANŢELOR, cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizaţie egală cu 7 (şapte) indemnizaţii de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii, începând cu data eliberării lor din funcţie până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanţii au arătat că au desfăşurat activitatea în calitate de magistrat (judecători) în cadrul Tribunalului Satu Mare, Judecătoriei Satu Mare şi, respectiv Judecătoriei Carei, până la data eliberării din funcţia de judecător, prin pensionare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1182 din 28 mai 2024)

Stabilirea competenței teritoriale în cazul unui conflict individual de muncă formulat împotriva unei instanțe judecătorești. Incidența normelor derogatorii privind opțiunea reclamantului și delimitarea între instanțele din circumscripții învecinate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 01.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., specialist IT la Tribunalul Mehedinţi în perioada 01.03.2004 – 01.05.2017, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

A) obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, cu includerea majorării de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 (respectiv o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON), pentru perioada 01.08.2016-23.01.2017, perioadă care a fost luată în considerare la momentul efectuării plăţilor către colegii reclamantei din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale;

B) obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze reclamanta, cu includerea creşterilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 10/2007 — VRS 405 RON, pentru perioada 01.01.2008-08.04.2015, perioadă care a fost luată în considerare la momentul efectuării plăţilor către familia ocupaţională Justiţie;

– în subsidiar, obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze reclamanta, cu includerea creşterilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2010) şi intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 (08.04.2015), perioadă în care a avut calitatea de specialist IT la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

C) actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantei, până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 472 din 5 martie 2024)

Conflict negativ de competență și aplicarea regulilor competenței teritoriale în litigiile de muncă având ca parte o instanță de judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 07.06.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Teleorman, solicitând instanţei să acorde un număr de 60 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018-2023, precum şi acordarea dreptului de a beneficia, pentru viitor, de câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar pe an, la obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând compensarea în bani a indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile şi obligarea pârâţilor la aplicarea actualizării cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

În drept, au evocat dispoziţiile art. 194, 127 alin. (2) indice 1 C. proc. civ., art. 65, art. 73 Legea nr. 303/2004, art. 147, art. 278 Codul Muncii, H.G. nr. 250/1992 şi H.G. nr. 118/2018.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 421 din 28 februarie 2024)

Determinarea instanței competente în litigiile de muncă având ca obiect drepturi salariale ale magistraților. Efectele organizării administrative asupra aplicabilității regulii de competență teritorială exclusivă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secţia I Civilă, la data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., şi C., au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând obligarea pârâţilor la compensarea în bani a câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar/an, aferent perioadei în care au avut calitatea de procuror (A.: în perioada 01.01.1999 – zi, B.: în perioada 11.05.2011 – zi şi C.: în perioada 05.07.2010 – zi) şi la plata sumei aferente; obligarea pârâţilor la plata sumelor datorate cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare începând cu data de la care dreptul era datorat şi până la plata efectivă.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 79 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, art. 146, 147, 166 alin. (4) din 278 alin. (2) Codul muncii, H.G. nr. 250/1992, H.C.S.M. 325/2005.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 391 din 27 februarie 2024)

Litigii de muncă privind drepturi bănești ale foștilor magistrați. Incidența normelor de competență teritorială exclusivă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 22.11.2022, sub nr. x/2022, astfel cum aceasta a fost precizată şi completată, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării au solicitat obligarea acestora la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi la plata dobânzilor legale cuvenite, de la data naşterii dreptului până la data plătii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 303/2004, ale art. 2 şi art. 27 din O.U.G nr. 137/2000, ale art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale coroborate cu art. 3 al Directivei 2000/78/CE şi Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 329 din 13 februarie 2024)

Conflict negativ de competență între instanțe în litigiile de muncă inițiate de magistrați pensionari pentru acordarea unor drepturi salariale restante

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2023, la data de 30.05.2023, astfel cum a fost disjunsă din dosar nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL IAŞI, TRIBUNALUL IAŞI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMŢ, CURTEA DE APEL CONSTANŢA, TRIBUNALUL TULCEA, CURTEA DE APEL GALAŢI, TRIBUNALUL GALAŢI, CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ, TRIBUNALUL HARGHITA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAŞOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAŞOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINŢI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CARAŞ SEVERIN, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANŢA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAŞI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAŞI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PRAHOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HARGHITA, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, secţia PARCHETELOR MILITARE, au solicitat obligarea pârâţilor la compensarea în bani a câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar/an, aferent perioadei lucrate de fiecare dintre reclamanţi în cadrul acestora sau a instanţelor/parchetelor fără personalitate juridică din circumscripţia acestora, aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data scadenţei sumelor datorate şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1222 din 6 iunie 2023, pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat, în primul rând, că este de ordine publică competenţa teritorială în materia litigiilor de muncă, aceasta determinându-se exclusiv în funcţie de particularităţile reclamantului şi că, în pofida susţinerilor unora dintre reclamanţi, în cauză nu este vorba despre o coparticipare procesuală activă care să atragă o prorogare a competenţei instanţei în sensul că Tribunalul Iaşi, în măsura în care ar fi competent pentru cererea formulată de unul dintre reclamanţi, să fie competent pentru cererile formulate de toţi reclamanţii în sensul art. 59 C. proc. civ. şi art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 243 din 7 februarie 2024)

Conflict negativ de competență în litigiile de muncă având ca reclamanți magistrați. Aplicarea normei speciale privind aparența de imparțialitate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secţia I civilă, la data de 10.03.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E. au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIŢIEI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI, solicitând obligarea pârâţilor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite şi neachitate pentru munca suplimentară prestată, raportat la indemnizaţia lunară, pe ultimii trei ani, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi pentru viitor, ca efect al îmbogăţirii fără justă cauză a pârâţilor, precum şi obligarea pârâţilor la plata efectivă a acestor drepturi salariale cu titlu de muncă suplimentară.

Prin sentinţa civilă nr. 903/LM/2023 din 17 octombrie 2023, pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Bihor – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtul TRIBUNALUL BUCUREŞTI şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că, în fapt, reclamanţii au calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 244 din 7 februarie 2024)

Stabilirea instanței competente în litigiile privind drepturi bănești la încetarea raporturilor de muncă, în ipoteza participării instanțelor judecătorești în calitate procesuală pasivă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 21.12.2022 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâţilor la plata contravalorii indemnizaţiei egale cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, calculată cu începere de la data pensionării, precum şi dobânda legală aferentă, calculată de la data pensionării şi până la plata efectivă a sumelor datorate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, art. 1531, art. 1535 C. civ., art. 210 din Legea nr. 62/2010 a dialogului social, art. 127 alin. (1), (2) şi alin. (21) C. proc. civ., art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 270 din Legea nr. 53/2003, Decizia nr. 16/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 42/2014 a Curţii Constituţionale, art. 16 din Constitutia României, jurisprudenţa CEDO şi cea naţională, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 1718/2023 din 29 iunie 2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanta putea sesiza instanţa competentă teritorial fie în funcţie de domiciliul său, fie în funcţie de locul său de muncă.

De asemenea, s-a făcut trimitere şi la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, reţinându-se totodată că, deşi reclamanta nu mai are calitatea de judecător, printre pârâţi, instanţe de judecată, se află Curtea de Apel Cluj, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia curţii constituţionale expusă în precedent.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 16 din 16 ianuarie 2024)

Determinarea instanței competente teritorial în litigiile privind drepturile salariale ale personalului din structurile specializate ale Ministerului Public. Aplicabilitatea dispozițiilor speciale de competență, în raport cu natura funcțională a unității angajatoare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.01.2023, pe rolul Tribunalului Caraş Severin – secţia I Civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: 1. obligarea pârâtei la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlaltor drepturi aferente, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariului prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON (neplafonat), drept acordat în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale conform sentinţei nr. 220 din data de 07.11.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective; 2. obligarea pârâtului la plata efectivă a salariului calculat prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, conform sentinţei civile nr. 1394/15.12.2020, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 3396/13.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti; 3. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 18 din 16 ianuarie 2024)

Prorogarea legală de competență și efectele alegerii instanței de către reclamant în contextul raporturilor de muncă din sistemul judiciar

Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2022 pe rolul Tribunalului Teleorman – secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Vâlcea, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâtului la recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare prevăzut în Anexa I lit A. punctele 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiei exercitate, pentru perioada aferentă ocupării de către reclamantă a funcţiei de conducere în cadrul Judecătoriei Horezu.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale rezultate dintre noua indemnizaţie de încadrare calculată prin raportare la coeficientul de multiplicare prevăzut în Anexa I lit. A). punctele 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiei de conducere exercitate şi indemnizaţia actuală de încadrare, pentru perioada aferentă ocupării funcţiei de conducere şi, în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, precum şi la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253, art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 Codul muncii, art. 2.517, art. 2.526, art. 1.535 şi art. 6 alin. (4) C. civ., precum şi prevederile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 614 din 13 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Teleorman – secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Completul Specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta, având domiciliul în Piteşti, ocupă funcţia de judecător şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Horezu, aflate în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, cu consecinţa că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

S-a constatat, dimpotrivă, incidenţa normelor de competenţă prevăzute de art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora, soluţionarea conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, s-a concluzionat că, în raport cu domiciliul reclamantei, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 576 din 19 martie 2024)

Determinarea competenței într-un litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale ale personalului auxiliar din instanțele judecătorești. Incidența competenței alternative în acțiunile formulate împotriva instanțelor judecătorești

Prin cererea înregistrată, la data de 21.03.2022, pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună în funcţie de responsabilităţile fiecărui pârât: l. Obligarea Curţii de Apel Piteşti, la reîncadrarea acestora şi recalcularea salariului de bază şi a celorlalte drepturi băneşti aferente prin valorificarea majorării de 10 % prevăzută de art. 17 alin. (5) din Anexa V – Justiţie şi Curtea Constituţională, Capitolul VIII, Secţiunea a-4-a din Legea nr. 153 2017 la salariul de bază prevăzut la Capitolul II al Anexei V – Justiţie şi Curtea Constituţională din Legea nr. 153 2017. luând în considerare prevederile Deciziei CCR nr. 794/15.12.2016. până la nivelul salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., în raport de funcţia, vechimea în muncă, vechimea în funcţie şi nivelul studiilor pentru fiecare dintre noi, începând cu data de 01.01. 2018 şi în continuare, pentru viitor: 2. Obligarea Curţii de Apel Piteşti, prin ordonatorul de credite – Preşedintele Curţii de Apel Piteşti la emiterea deciziilor de reîncadrare pe funcţii cu luarea în considerare a noilor salarii de bază majorate prin valorificarea procentului de 10%: 3. Obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului produs prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea acestora la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună până la recunoaşterea efectivă a dreptului, reprezentând diferenţele dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi prin valorificarea procentului de 10% şi venitul încasat efectiv, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, ambele calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii lor efective; 4. Obligarea Ministerului Justiţiei la asigurarea finanţării sumelor necesare majorării salariilor de bază şi repararea prejudiciului produs.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 491 din 5 martie 2024)

Stabilirea competenței teritoriale în litigiul privind plata drepturilor salariale aferente muncii suplimentare prestate de judecători

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secţia I civilă, la data de 10.03.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E. au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIŢIEI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI, solicitând obligarea pârâţilor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite şi neachitate pentru munca suplimentară prestată, raportat la indemnizaţia lunară, pe ultimii trei ani, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi pentru viitor, ca efect al îmbogăţirii fără justă cauză a pârâţilor, precum şi obligarea pârâţilor la plata efectivă a acestor drepturi salariale cu titlu de muncă suplimentară.

Prin sentinţa civilă nr. 903/LM/2023 din 17 octombrie 2023, pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Bihor – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtul TRIBUNALUL BUCUREŞTI şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că, în fapt, reclamanţii au calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 244 din 7 februarie 2024)

Determinarea competenței teritoriale în cadrul unui litigiu privind recalcularea drepturilor salariale aferente concediului de odihnă și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, ca urmare a unui conflict negativ de competență între instanțele sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă, la 25.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., în contradictoriu cu pârâtele Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanţei:

1. recalcularea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă cu luarea în calcul a indemnizaţiei de hrană pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor;

2. obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata către reclamanţi a diferenţelor dintre sumele de bani reprezentând indemnizaţia de concediu încasată şi cea cuvenită după recalcularea prin includerea în calculul indemnizaţiei de concediu a indemnizaţiei de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor;

3. obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata către reclamanţi a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, constând în diferenţele dintre sumele de bani reprezentând indemnizaţia de concediu încasată şi cea cuvenită după recalcularea prin includerea în calculul indemnizaţiei de concediu a indemnizaţiei de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

4. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior;

5. obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale solicitate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 331 din 13 februarie 2024)

Stabilirea competenței teritoriale în litigiile de muncă ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și interpretarea dispozițiilor privind competența facultativă în cazul în care o instanță are calitatea de pârât

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D. şi E. (toţi încadraţi ca specialişti IT – personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Sibiu) au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, solicitând obligarea pârâţilor la plata dobânzii penalizatoare şi la plata dobânzii remuneratorii la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia şi completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, de la data stabilită în decizie (01.08.2016, de la care s-a stabilit VRS 605,225 RON), până la data emiterii deciziei şi în continuare, până la data plăţii efective;

– obligarea pârâţilor la actualizarea cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia şi completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, de la data de 01.08.2016, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 93 din 23 ianuarie 2024)

Solicitare privind obligarea pârâţilor la acordarea concediului de odihnă suplimentar, acordarea a câte 10 zile pe an până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor și plata indemnizaţiei aferente

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 14 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi si Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună:

– obligarea pârâţilor la acordarea unui număr de: 110 zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2012 – 2022 (câte 10 zile pentru fiecare an), la care este îndreptăţit reclamantul A.; 90 de zile de concediu de odihnă suplimentar aferent perioadei 2014-2022, la care este îndreptăţită reclamanta B. şi 30 de zile de concediu de odihnă suplimentar, la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii D. şi C.;

– obligarea pârâţilor la acordarea, şi pentru viitor, a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor;

– obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1185 din 28 mai 2024)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata drepturilor salariale incluzând sporurile şi indemnizaţiile aferente, prin plata unei sume compensatorii reprezentând diferenţa dintre venitul lunar la care sunt îndreptăţiţi reclamanții şi venitul lunar plătit efectiv

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la 19.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantele A. şi B., împreună cu alţi reclamanţi, au chemat în judecată pe pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să le plătească drepturile salariale incluzând sporurile şi indemnizaţiile aferente, prin plata unei sume compensatorii, conform art. 38 alin. (6^1) din Legea nr. 153/2017, reprezentând diferenţa dintre venitul lunar la care sunt îndreptăţiţi în urma recalculării indemnizaţiei de încadrare prin raportarea la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON şi venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, până la o nouă modificare legislativă, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor salariale restante, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la plata efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1048 din 15 mai 2024)

Solicitarea obligării pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, începând cu data numirii reclamantei în funcția de judecător, luând în considerare coeficientul de multiplicare ce reprezintă diferențele drepturilor salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr. x/2023 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Hunedoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice prin DGRFP Cluj Napoca – AJFP Bihor, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 30.03.2022, data numirii acesteia în funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Petroşani şi, în continuare pentru viitor, precum şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00, reprezentând diferenţe ale drepturilor salariale în raport cu indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006.

Totodată, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu data de 30.03.2022, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu scadenţa fiecărei sume, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 577 din 19 martie 2024)