Stabilirea competenței teritoriale în litigiile de muncă ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și interpretarea dispozițiilor privind competența facultativă în cazul în care o instanță are calitatea de pârât

• Legea nr. 310/2018: art. 127 alin. (2)
• Legea nr. 53/2003: art. 269 alin. (1)
• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 95 pct. 1

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș – secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D. și E. (toți încadrați ca specialiști IT – personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Sibiu) au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, solicitând obligarea pârâților la plata dobânzii penalizatoare și la plata dobânzii remuneratorii la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia și completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, de la data stabilită în decizie (01.08.2016, de la care s-a stabilit VRS 605,225 RON), până la data emiterii deciziei și în continuare, până la data plății efective;

– obligarea pârâților la actualizarea cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia și completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, de la data de 01.08.2016, până la data plății efective.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 93 din 23 ianuarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Argeș și Tribunalul Sibiu – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanții, specialiști IT – personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Sibiu, au învestit Tribunalul Argeș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia.

Așadar, având în vedere că, în speță, reclamanții, cu domiciliul în municipiul Sibiu, respectiv, Mediaș, județul Sibiu, sunt încadrați ca specialiști IT în cadrul Tribunalului Sibiu, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 269 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanței – 27.12.2022), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripție reclamanții își au domiciliul, respectiv Tribunalului Sibiu.

Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanța supremă constată că reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Sibiu, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. care se aplică numai în cazul cererilor introduse de judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri, enumerarea prevăzută de aceste texte de lege fiind limitativă.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

De asemenea, art. 127 alin. (2)¹ din același cod statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia sunt chemate în judecată în calitate de pârâte, devin incidente dispozițiile referitoare la competența facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2¹) din C. proc. civ., care vizează și ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Așadar, în cazul cererii introduse împotriva unei instanțe de judecată care ar fi de competența respectivei instanțe, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Exprimând această opțiune, reclamanții au sesizat Tribunalul Argeș, ca instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, neînțelegând, așadar, să sesizeze însăși instanța competentă, respectiv Tribunalul Sibiu.

Reținând, totodată, incidența prevederilor art. 116 din C. proc. civ. potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, se constată, așadar, că, prin înregistrarea inițială a acțiunii pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții și-au exercitat dreptul de alege între două instanțe deopotrivă competente.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.