Efectele greșitei aplicări a normelor privind prescripția dreptului material la acțiune în litigiile privind plafonarea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice

Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2022 sub numărul de dosar x/2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., F. şi H. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie şi Ministerul Public – Parchetul de pelângăÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţieanularea, în parte, a următoarelor ordine: Ordinul nr. 547/08.12.2021, Ordinul nr. 568/28.12.2021, Ordinul nr. 4/06.01.2022, Ordinul nr. 127/09.02.2022, toate emise de Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi Ordinul nr. x.12.2021 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea pârâţilor la emiterea unor alte acte administrative prin care să se dispună salarizarea reclamanţilor având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare, pentru viitor, fără a ţine cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Au mai solicitat anularea Ordinului nr. 127/09.02.2022 prin care au fost respinse contestaţia formulată împotriva Ordinului nr. 547/08.12.2021 şi a Ordinului nr. 2295/07.12.2021, precum şi contestaţia formulată împotriva Ordinului nr. 568/28.12.2021 şi a Ordinului nr. 4/06.01.2022; anularea în parte a Ordinului nr. 547/08.12.2021, respectiv prevederile art. 2 din acest Ordin şi înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul; anularea în parte a Ordinului nr. 568/28.12.2021 şi Ordinul nr. 4/06.01.2022, ordine individuale emise în baza Ordinului nr. 547/08.12.2021, respectiv prevederile din aceste Ordine privind plafonarea prev. de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul; anularea în parte a Ordinului nr. 2295/07.12.2021 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza căruia a fost emis ordinul la care au făcut referire mai sus, respectiv: Ordinul nr. 547/08.12.202L al Procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de asemenea cu privire la prevederile art. 2 din acest Ordin şi înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite; obligarea pârâţilor, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare prin obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea şi plata efectivă a drepturilor, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 1 ianuarie 2018 – viitor.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2898 din 28 mai 2024)

Solicitare privind anularea deciziilor emise de pârât prin care au fost respinse cererile de rambursare a taxelor antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin DGRFP Braşov, a solicitat anularea Deciziei nr. 2/28.03.2018 şi a deciziilor nr. 5858/18.12.2017 si 672/05.02.2018 emise de pârât, prin care au fost respinse cererile de rambursare a taxelor antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, precum şi rambursarea sumei de 6.400.245 RON percepută cu titlu de taxe antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, conform prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1105/2010 al Consiliului şi a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/325 al Comisiei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1897 din 4 aprilie 2023)

Reevaluarea naturii contractului juridic intervenit între părţile contractante. Admiterea recursului declarat, casarea cauzei şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi curte de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi, R.A. Aeroportul Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 45/24.06.2019 a R.A. Aeroportul Iaşi privind revocarea contractului de mandat nr. x/14.05.2018, iar cu caracter subsidiar obligarea R.A. Aeroportul Iaşi la plata de daune-interese, potrivit art. 18 alin. (3) din contractul de mandat nr. x/14.05.2018 coroborat cu art. 2032 alin. (1) teza I C. civ. şi art. 30 alin. (8) din O.U.G. nr. 109/2011. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

Pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Pârâta R.A. Aeroportul Iaşi a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de primul capăt de cerere. Totodată, a mai invocat şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii capătului 2 de cerere.

Pârâtul Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.03.2020, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Iaşi, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi şi R.A. Aeroportul Iaşi, a respins excepţia prematurităţii formulării cererii, invocată de pârâta R.A. Aeroportul Iaşi, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind capătul întâi de cerere, invocată de pârâtul Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi şi a calificat excepţiile inadmisibilităţii cererii, invocate de pârâţii Consiliul de Administraţie al R.A. Aeroportul Iaşi şi R.A. Aeroportul Iaşi, ca fiind apărări de fond, ce vor fi analizate ca atare ulterior.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 904 din 5 aprilie 2022)