Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
117 views
În cauză, recurenţii-reclamanţi, care au avut sau au calitatea de procurori în cadrul DNA, au contestat în parte Ordinele 547/08.12.2021, Ordinul nr. 568/28.12.021, Ordinul nr. 4/06.01.2022 în ceea ce priveşte plafonarea drepturilor salariale potrivit art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, în integralitate anularea Ordinului nr. 127/09.02.2022 prin care a fost respinsă contestaţia, toate emise de către DNA, precum şi anularea în parte a Ordinului nr. 2295/07.12.2021 emis de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ în ceea ce priveşte plafonarea drepturilor salariale potrivit art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
În concret, recurenţii-reclamanţi sunt nemulţumiţi de partea din ordinele conteste prin care le este limitat nivelul drepturilor salariale conform art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins acţiunea ca prescrisă cu privire la drepturile aferente perioadei 03.03.2019 – 02.03.2022 şi ca neîntemeiată în rest.
Examinând legalitatea soluţiei astfel pronunţate, Înalta Curte constată că prima instanţă a aplicat greşit prevederile legale referitoare la prescripţia dreptului la acţiune.
Astfel, recurenţii-reclamanţi solicită recalcularea drepturilor începând cu 01.01.2018, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la 03.03.2022.
În temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., art. 171 şi art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, art. 2500, art. 2501 alin. (1), art. 2503 alin. (2), art. 2512 alin. (1), art. 2513 şi art. 2517 C. civ., este întemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 03.03.2019.
Cu toate acestea, prima instanţă a respins acţiunea ca prescrisă cu privire la drepturile aferente perioadei 03.03.2019 – 02.03.2022, adică ulterior datei de 03.03.2019 şi nu anterior, cum ar fi fost corect.
Procedând astfel, prima instanţă nu a mai analizat temeinicia pretenţiilor recurenţilor aferente perioadei pentru care a considerat că a intervenit prescripţia, lăsând practic nesoluţionat parţial fondul cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, cu consecinţa casării în parte a sentinţei recurate.
Faţă de greşita soluţionare a cauzei fără cercetarea fondului, devin incidente prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la trimiterea cauzei primei instanţe spre o nouă judecată.
Se va menţine soluţia privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu a fost recurtă.
Sursa informației: www.scj.ro.
