Cerere în vederea obligării pârâților de a acorda reclamanților calitatea de „veterani din teatrele de operaţii”. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 26.02.2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert:

– obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti să acordare reclamantei A. calitatea de „veteran din teatrele de operaţii”, conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum şi drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

– obligarea pârâtului Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să acordare reclamantului B. calitatea de „veteran din teatrele de operaţii”, conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum şi drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

– obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să acorde reclamantului C. calitatea de „veteran din teatrele de operaţii”, conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum şi drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

– obligarea pârâţilor la la actualizarea sumelor de bani corespunzătoare, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea cu nr. 168/2020, în funcţie de rata inflaţiei, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data achitării efective.

În drept, au invocat prevederile Legii nr. 168/2020, dispoziţiile art. 1 precum şi celelalte dispoziţii legale din Codul Muncii, Legea 53/2003, art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţia României, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul cu nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1, art. 2 din Ordonanţa Guvernului cu nr. 137/2000 republicată, precum şi toate prevederile legale menţionate în cuprinsul cererii.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5923 din 8 decembrie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Disjungerea cererii reconvenționale. Validare poprire. Instanța competentă

În cazul disjungerii unei cereri reconvenționale, competența aparține instanței care soluționează cererea principală (conform art. 123 C. proc. civ.). În speță, din acțiunea având ca obiect contestație la executare a fost desprinsă cererea recovențională și s-a format un nou dosar cu obiectul „validare poprire”, noua acțiune urmând să fie soluționată de aceeași instanță care soluționează cererea principală, și nu de instanța în a cărei rază teritorială are domniciliul terțul poprit.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 529 din 7 martie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict de competență. Intervenție în interes propriu. Calitatea de judecător a părții interveniente. Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 127 NCPC

Întrucât sintagma ”calitatea de reclamant” a judecătorului, folosită de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al art. 127 C.pr.civ., nu poate fi interpretată în sens larg, de parte în dosar, ci are înţelesul strict de reclamant în cererea de chemare în judecată, acest text nu este incident în situația în care judecătorul are calitatea de intervenient în interes propriu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1189 din 26 mai 2018)

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 495 din 6 martie 2019)Competența materială în cazul în care sunt chemate în judecată o autoritate publică locală şi una centrală

Pentru stabilirea instanţei competente – în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală – este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. 1 lit. c) şi lit. i) şi art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. În speță, față de obiectul principal al cererii – anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Braşov, respectiv o adresă pe care reclamanta o apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi – competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Braşov, autoritate publică locală.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1024 din 12 martie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Litigiu de muncă. Cerere de intervenție în interes propriu. Disjungere. Domiciliul intervenientului situat în raza teritorială a unei altei instanțe. Prorogare legală de competență

Prorogarea legală de competenţă produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cererea de intervenţie în nume propriu se soluţionează concomitent ori se procedează la disjungerea cererii de intervenţie şi formarea unui nou dosar. Prin urmare, în raport cu aceste dispoziții legale, judecarea cererii de intervenţie în nume propriu revine instanţei competente să soluţioneze cererea principală, chiar dacă, avându-se în vedere domiciliul intervenientului şi dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, aceasta ar fi fost de competenţa teritorială a altei instanțe, dacă s-ar fi formulat pe cale principală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 67 din 13 ianuarie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict de competență. Intervenție în interes propriu. Calitatea de judecător a părții interveniente. Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 127 NCPC

Întrucât sintagma ”calitatea de reclamant” a judecătorului, folosită de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al art. 127 C.pr.civ., nu poate fi interpretată în sens larg, de parte în dosar, ci are înţelesul strict de reclamant în cererea de chemare în judecată, acest text nu este incident în situația în care judecătorul are calitatea de intervenient în interes propriu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1198 din 26 mai 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Renunțarea la cererea principală de chemare în judecată. Cerere reconvențională. Prorogare legală de competență

Prorogarea legală de competenţă prevăzută de dispozițiile art. 123 alin. (1) NCPC produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cererea reconvenţională se soluţionează concomitent ori se procedează la disjungerea cererii reconvenţionale şi formarea unui nou dosar, întrucât – chiar prin judecarea sa separată – cererea reconvenţională păstrează caracterul incidental în raport cu cererea principală, dobândit prin formularea cererii în condiţiile art. 209 NCPC, neputând fi considerată o cerere introductivă de instanţă, în sensul art. 30 alin. (3) NCPC. Astfel, din moment ce instanța a constatat, la primul termen de judecată fixat după încheierea etapei regularizării, că este competentă a soluţiona cererea principală şi a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea acesteia, a rămas învestită şi cu soluţionarea cererii reconvenţionale, înregistrată separat, fără a fi posibilă, în noul dosar format, verificarea distinctă a competenţei de soluţionare a acestei cereri incidentale.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 222 din 23 ianuarie 2015)