Cerere în vederea obligării pârâtei de a calcula și plăti drepturile salariale restante, reprezentate de recompensa anuală aferentă, actualizate cu indicele de inflație, plata daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumelor pretinse și calcularea și virarea taxelor și impozitelor corespunzătoare drepturilor salariale solicitate în cauză

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A., au solicitat:

– obligarea pârâtei să calculeze şi să plătească drepturile salariale restante reprezentate de recompensă anuală aferentă anilor 2013-2015, actualizate cu indicele de inflaţie, cu următoarele particularităţi:

– doar pentru anul 2015 pentru reclamantul NNN.,

– doar pentru anii 2014-2015, pentru reclamanţii YY., HH., BBB., FFF., LLL., DDD., CCC., JJJ., MMM., RRR. şi XX.,

– pentru perioada 2013-2015 pentru ceilalţi reclamanţi;

– obligarea pârâtei la plata daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plată cu întârziere a sumelor pretinse, calculată de la momentul naşterii drepturilor până la momentul plăţii efective şi,

– obligarea pârâtei la calcularea şi virarea taxelor şi impozitelor corespunzătoare drepturilor salariale solicitate în cauză.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 649 din 26 martie 2019)

Termenul de revizuire. Cauzele în care încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultă doar din considerentele, nu şi din dispozitivul deciziei supuse revizuirii

Prin cererea înregistrată la 18 mai 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii A., B. şi C. (decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de D., moştenitor legal al părţii decedate) au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenţii au solicitat:

– repunerea părţilor în termenul de revizuire;

– admiterea revizuirii, urmare a constatării existenţei a două hotărâri potrivnice, respectiv decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi sentinţa civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă irevocabilă prin neapelare;

– anularea decizie penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Drept de superficie. Constructor de bună-credință. Efecte. B) Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC. Condiții de admisibilitate

A) Între constructorul de bună-credință și titularul dreptului de superficie nu se poate pune semnul echivalenței.
În materia accesiunii, dobândirea dreptului de superficie se face într-un mod particular. Distinct de aceasta, calitatea de constructor de bună sau de rea-credință este o noțiune specifică accesiunii, cu o fizionomie aparte și un rol bine definit.
Pentru a se produce efectul achizitiv (pentru a dobândi proprietatea clădirii edificate pe terenul său), proprietarul terenului trebuie să își manifeste, în mod pozitiv, dreptul de accesiune, drept care este unul potestativ, de alegere, conținutul lui fiind mai diluat în cazul constructorului de bună-credință decât în ipoteza celui de rea-credință, potrivit art. 494 C.civ.
Între momentul edificării construcțiilor și cel al manifestării dreptului de accesiune, proprietarul terenului are un drept de proprietate sub condiție suspensivă asupra lucrării, iar autorul ei are, asupra aceleiași lucrări, un drept de proprietate sub condiție rezolutorie, care se stinge la data exercitării dreptului de accesiune. Numai în situația în care proprietarul terenului nu și-ar manifesta dreptul de accesiune, proprietatea clădirii ar reveni constructorului, alături de dreptul de a folosi terenul; cele două drepturi, astfel suprapuse, ar transforma constructorul într-un superficiar.
B) Hotărârea prin care i s-a recunoscut intimatei calitatea de constructor de bună-credință asupra construcției realizate pe terenul revizuentului nu contravine deciziei care i-a negat acesteia calitatea de superficiar și nu echivalează cu o statuare implicită, în sens contrar, întrucât noțiunile de „constructor de bună-credință” și de „superficiar” nu sunt echivalente. Prin urmare, în această situație, nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile nefiind potrivnice una față de alta.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1229 din 1 iulie 2020)