Critici privind greşita aplicare a normelor de drept material referitoare la determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune în cazul stabilirii răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei persoane care a cauzat alteia un prejudiciu

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.10.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., a solicitat instanţei ca, în urma administrării probelor ce vor fi încuviinţate, sa se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata suma de 4.500.000 RON cu titlul de despăgubiri pentru daunele morale cauzate pentru următoarele fapte ilicite:

a. efectuarea unui control fiscal inopinat (prealabil veritabilei inspecţii fiscale) prin comunicarea unor invitaţii la adrese străine de domiciliul său fiscal;

b. denunţarea mincinoasă cu privire la săvârşirea de către reclamant şi de soţia sa a infracţiunilor de evaziune fiscală, în dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti;

c. ignorarea tezei care a fundamentat rezoluţia dată în dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, referitoare la inexistenta obligaţiei sale de a se înregistra ca plătitor de TVA pentru operaţiunile din perioada 2006 – 2007;

d. emiterea şi expedierea unui aviz de inspecţie fiscală la o altă adresă faţă de cea la care putea fi contactat recurentul-reclamant în condiţiile C. proc. civ.

e. suspendarea inspecţiei fiscale pentru o perioadă de peste 650 de zile, cu depăşirea termenului de 90 de zile prevăzut în referatul de suspendare a inspecţiei fiscale din data de 10.01.2012.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1095 din 30 mai 2019)

Nemulţumiri în ceea ce priveşte reducerea de către instanţa de apel a cuantumului onorariului de avocat pus în sarcina reclamantei, considerat exagerat faţă de complexitatea muncii depuse de acesta

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2014, reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice „L.” S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în principal obligarea acesteia la restituirea, către reclamantă, a sumei de 4.958.587,72 RON, actualizată cu indicele inflaţiei până la momentul plaţii, conform dispoziţiilor legale, reprezentând plăţi efectuate eronat, în baza contractelor de prestări servicii nr. x/25.09.2006, nr. y/12.07.2007, nr. z/15.09.2008 şi nr. 440/28.12.2010, încheiate cu A. S.R.L. (aşa cum prevăd dispoziţiile Curţii de Conturi cuprinse în Decizia nr. 14/2011 şi, respectiv, în Decizia nr. 37/2013), în considerarea valorii diminuării patrimoniului reclamantei prin intermediul contractelor menţionate anterior, iar, în cazul în care instanţa consideră că nu este incidentă instituţia civilă a îmbogăţirii fără justă cauză, atunci să o considere ca prejudiciu produs reclamantei, în temeiul răspunderii civile delictuale. În subsidiar, în măsura în care nu va fi admisă cererea de obligare a pârâtei de rang I la restituirea plăţilor efectuate eronat, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor de rang II, care au aprobat şi semnat contractele sus-menţionate cu pârâta de rang 1, respectiv B., C., în calitate de directori generali şi D., în calitate de persoană responsabilă cu formarea profesională, pentru a fi obligaţi la plata acestei sume, actualizată cu indicele de inflaţie.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 251 din 4 februarie 2019)

Nerespectarea normelor de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice. Stabilirea contribuţiei părţilor la producerea prejudiciului

Cu titlu prealabil, este de reţinut cu privire la situaţia de fapt că, la data de 06.01.2018, numitul I., conducând autoturismul în care se afla şi numita H., pasageră pe scaunul din dreapta faţă, din cauza consumului de alcool, a pierdut controlul asupra direcţiei, autoturismul răsturnându-se, cei doi ocupanţi fiind expulzaţi din acesta. În urma accidentului, ambele persoane aflate în autoturism au decedat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1279 din 10 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune promovată de Parchet având ca obiect desfiinţarea unui înscris falsificat. Legitimare procesuală activă din perspectiva dispoziţiilor art. 245 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură penală din 1968

În cazul în care rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost pronunţată anterior datei de 6 septembrie 2006 – data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 prin care a fost introdus art. 245 lit. c1) C. proc. pen. – Parchetul nu are calitate procesuală activă, întrucât acest articol nu poate legitima activ procurorul pentru a sesiza instanţa civilă în vederea desfiinţării unui înscris falsificat, în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse anterior intrării sale în vigoare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 58 din 19 ianuarie 2017)