Obligația autorității locale de a repara prejudiciul cauzat prin menținerea regimului de spațiu verde asupra unui teren proprietate privată. Ingerință în exercitarea dreptului de proprietate și condițiile acordării despăgubirilor

Prin cererea înregistrată în 09.07.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului proprietatea sa situat în Bucureşti, str. x, începând cu data de 06 iulie 2015 până la data efectuării raportului de expertiză şi în continuare, pe toată durata menţinerii regimului juridic actual al imobilului, contravaloare pe care a estimat-o provizoriu ca fiind de 12.960 euro/an, respectiv de 1.080 euro/lună (echivalentul a 0,2 euro/mp/lună) şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 C. proc. civ.

În data de 23 iulie 2018 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale din cadrul ultimului paragraf de la pagina 5 a acţiunii principale, în cadrul căruia a fost specificată suma „în cuantum de 99.797,18 RON” în loc de „în cuantum de 60.393,6 RON”.

Prin cererea înregistrată la 10 decembrie 2018, reclamantul a completat obiectul cererii de chemare în judecată cu un alt capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 9224/21.12.2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1618 din 12 iunie 2024)

Greşita înţelegere a obiectului mai amplu al acţiunii în revendicare, în comparaţie cu constatarea uzucapiunii, deja judecate între părţi. Acțiune în vederea realizării efective a dreptului prin obligarea intimatei de a lăsa bunul în posesia recurenților

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 26 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C., solicitând obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 210 mp, situat în Bucureşti, Şos. x.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 563 C. civ.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 1203 din 12 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 904 din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei din urmă instanţe sub nr. x/2018, fiind repartizat, spre soluţionare, secţiei a IV-a civile.

La 13 martie 2018, reclamanţii au depus cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 210 mp, situat în Bucureşti, Şos. x, dobândit prin sentinţa civilă nr. 4391/2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2000, arătând că pârâta deţine şi posedă un teren în suprafaţă de 210 mp situat în Bucureşti, Şos. x, translatat peste terenul aflat în proprietatea lor.

Prin încheierea din 11 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin concluziile depuse la 10 decembrie 2019, reclamanţii au arătat că înţeleg să susţină acţiunea în revendicare doar pentru suprafaţa de suprapunere, de 142 mp, rezultată din măsurători, situată în Bucureşti, Şos. x sector 2.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 804 din 11 mai 2023)

Condiții privind declanşarea mecanismului de exercitare a recursului. Indicarea motivelor pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate

Prin încheierea din 17 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2021, în aplicarea dispoziţiilor art. 210 alin. (1) C. proc. civ., a fost disjuns petitul nr. 3 al cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri şi a fost format un nou dosar, nr. x/2021, având ca obiect uzucapiune revizuire fond, în care are calitate de revizuent A., intimată fiind Comuna Cristian prin Primar.

Prin sentinţa civilă nr. 8579 din 15 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Braşov, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 33/S din 24 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în favoarea Curţii de Apel Braşov.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Recurs formulat împotriva deciziei prin care a fost anulată sentința instanței de fond și reținută cauza spre rejudecarea fondului. Hotărâre premergătoare. Inadmisibilitate

În raport cu dispozițiile art. 480 alin. (3) teza I C.pr.civ. decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar /premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.
Față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii. Prin urmare, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, hotărârea intermediară, prin care s-a declanşat cercetarea din nou a cauzei pe fond, nu poate fi susceptibilă de recurs.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 75 din 16 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Recurs formulat împotriva deciziei prin care a fost anulată sentința instanței de fond și reținută cauza spre rejudecarea fondului. Hotărâre premergătoare. Inadmisibilitate

În raport cu dispozițiile art. 480 alin. (3) teza I C.pr.civ. decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar /premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.
Față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii. Prin urmare, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, hotărârea intermediară, prin care s-a declanşat cercetarea din nou a cauzei pe fond, nu poate fi susceptibilă de recurs.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 75 din 16 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Recurs formulat împotriva deciziei prin care a fost anulată sentința instanței de fond și reținută cauza spre rejudecarea fondului. Hotărâre premergătoare. Inadmisibilitate

În raport cu dispozițiile art. 480 alin. (3) teza I C.pr.civ. decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar /premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.
Față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii. Prin urmare, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, hotărârea intermediară, prin care s-a declanşat cercetarea din nou a cauzei pe fond, nu poate fi susceptibilă de recurs.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 75 din 16 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Decizie de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare. Hotărâre cu caracter intermediar. Cale de atac

Decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar (premergător), având menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei, calea de atac fiind recursul doar odată cu sentinţa prin care se soluţionează fondul cauzei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 533 din 7 martie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Calea de atac împotriva hotărârii premergătoare

Decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar (premergător), având menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei, calea de atac fiind recursul doar odată cu sentinţa prin care se soluţionează fondul cauzei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 533 din 7 martie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Apel. Anularea în tot a hotărârii de primă instanță. Rejudecarea fondului

În situația în care a intervenit un caz de anulare a sentinței primei instanțe, instanța de apel este obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C.proc.civ., cu consecința judecării procesului prin evocarea fondului și nu să soluționeze cauza în limitele fixate prin cererea de apel, în aplicarea art. 477 alin.(1) C.proc.civ., care prevede că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărârea care a fost atacată. Aplicarea acestor din urmă dispoziții se face atunci când nu există un motiv de anulare a hotărârii primei instanțe, care să impună procedura de urmat prevăzută de art. 480 alin. (3) C.proc.civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 499 din 8 martie 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Apel. Anularea în tot a hotărârii de primă instanță. Rejudecarea fondului

În situația în care a intervenit un caz de anulare a sentinței primei instanțe, instanța de apel este obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C.proc.civ., cu consecința judecării procesului prin evocarea fondului și nu să soluționeze cauza în limitele fixate prin cererea de apel, în aplicarea art. 477 alin.(1) C.proc.civ., care prevede că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărârea care a fost atacată. Aplicarea acestor din urmă dispoziții se face atunci când nu există un motiv de anulare a hotărârii primei instanțe, care să impună procedura de urmat prevăzută de art. 480 alin. (3) C.proc.civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 499 din 8 martie 2016)