Neidentificarea existenţei unor împrejurări sau fapte care să pună în discuţie imparţialitatea judecătorului și excluderea oricărei bănuieli legitime cu privire la soluţia procesului purtat de petent. Constatarea nulității recursului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 19 ianuarie 2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 834 din 12 aprilie 2022)

Invocarea aspectelor legate de pretinse nereguli privind repartizarea aleatorie şi de faptul că nu s-ar fi comunicat termenul în care trebuia să se achite taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea cererii de recuzare. Nulitatea recursului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 19 ianuarie 2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 834 din 12 aprilie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Cerere de recuzare anulată ca netimbrată. Consecințe în raport cu dispozițiile art. 47 alin. (3) și (4) NCPC. B) Cerere de recuzare. Nepronunţarea instanţei prin încheiere separată cu privire la cea de a doua cerere de recuzare. Condiţii şi efecte din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC

A) Dispoziţiile art. 47 alin. (4) C. proc. civ. prevăd, fără a distinge, că nerespectarea condiţiilor cu privire la cererea de recuzare atrage inadmisibilitatea acesteia.
Faptul că prima cerere de recuzare a fost anulată ca netimbrată nu înseamnă că aceasta nu există şi, ca atare, nu produce niciun efect juridic, deoarece legiuitorul, în reglementarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., nu a exclus în mod expres ipoteza unei prime cereri anulate. Prin urmare, în lipsa unei mențiuni exprese a textului legal care să impună condiția privitoare la o primă cerere de recuzare respinsă, făcând aplicarea principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, în ipoteza prevăzută de art. 47 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. se înscriu și cererile de recuzare anulate, întrucât și acestea, împreună cu toate cererile în care nu s-a dat, pentru varii alte motive, eficiență recuzării, creează premisa formulării unei noi cereri de recuzare, fiind în mod evident exclusă o astfel de posibilitate în cazul unei cereri de recuzare anterioare admise, întrucât aceasta ar presupune schimbarea completului de judecată.
B) În cazul în care instanţa nu s-a pronunţat printr-o încheiere separată pe cea de a doua cerere de recuzare formulată de parte, ci, prin încheierea pronunţată, în temeiul şi cu respectarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., a constatat în şedinţă publică inadmisibilitatea cererii de recuzare şi a păşit ulterior la soluţionarea cauzei, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 51 alin. (5) C. proc. civ., dispoziţia de constatare a inadmisibilităţii făcând de prisos pronunţarea unei încheieri separate. Din această perspectivă, prin măsura dispusă de instanţă cu privire la noua cerere de recuzare, părţii nu i s-a produs nicio vătămare care să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1376 din 15 iulie 2020)