Determinarea instanței competente teritorial în cererea privind obligații bănești între co-moștenitori, ulterior ieșirii din indiviziune și în absența invocării excepției de necompetență în condițiile legii

Prin cererea formulată la data de 7 iunie 2022 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul B., să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 64.976,85 RON, reprezentând 1/2 din contravaloarea creanţei (129.953,71 RON) pe care o are faţă de moştenirea de pe urma autoarei C., decedată la data de 28 septembrie 2018, cu ultimul domiciliu în jud. Olt.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1915 din 19 septembrie 2024)

Cerere privind ieşirea din indiviziune a reclamantei cu privire la terenurile menționate. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului C., decedat la data de 28 mai 2009, în localitatea Ostrov, şi defuncta D., decedată la data de 13 martie 2013 în localitatea Ploieşti, constând în suprafaţa de 15.000 m.p. terenuri situate în extravilanul comunei Cîmpineanca, judeţul Vrancea.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1545 din 10 octombrie 2023)

Cerere de dezbatere a succesiunii şi partaj succesoral privind bunurile ce constituie masa succesorală. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad, sub numărul x/2022, din data de 27 iunie 2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., dezbaterea succesiunii defunctei D., decedată la data de 13 iunie 2004, cu ultimul domiciliu în judeţul Vaslui, stabilirea moştenitorilor, stabilirea masei succesorale, stabilirea cotelor succesorale şi ieşirea din indiviziune.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 699,700 şi urm., art. 669 şi urm. C. civ. de la 1864.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1126 din 13 iunie 2023)

Aprecierea diferită a două instanţe cu privire la calificarea cererii deduse judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topliţa la data de 29 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei să constate că a dobândit drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 104.257 m.p. fânaţ şi păşune la Colţul Balajului din imobilul înscris în CF x Gheorgheni nr. topo x de sub B B 721, 722, aşa cum a fost identificat de expertul C. în Raportul de expertiză topografică recepţionat sub nr. de 1136/2016 de către OCPI Harghita.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 482 din 5 martie 2019)

Punerea în valoare a unor drepturi succesorale ori a unor drepturi ce au o anumită legătură cu o moştenire sau cu calitatea de moştenitori a unor persoane

Prin cererea de sesizare a instanţei, astfel cum a fost disjunsă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F. a solicitat să se constate că în masa succesorală după defuncta G., se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 şi cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, toate acestea fiind grevate de obligaţia de a i se preda acte apte pentru intabularea acestora pe numele reclamantei, moştenitorii acesteia fiind pârâţii 1-4 inclusiv şi în consecinţă, să se dispună predarea succesiunii către aceştia, în cote egale de câte 1/4- parte din întreg fiecare, cu titlu de drept moştenire legală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1882 din 29 septembrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune de partaj suplimentar cu privire la datoriile moştenirii. Competenţă teritorială

Câtă vreme în privinţa moştenitorilor a operat ieşirea din indiviziune doar în ceea ce priveşte activul succesoral, întrucât sarcinile moştenirii rezultă tot din succesiune, până la sistarea acesteia prin partaj, sunt incidente prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., ce stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, având drept criteriu de determinare a competenţei ultimul domiciliu al defunctului menţionat în certificatul de moştenitor.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1189 din 1 martie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Partaj succesoral. Competență teritorială

În litigiile având ca obiect partajarea masei succesorale, competența teritorială se stabilește conform art. 118 C. proc. civ., neavând relevanţă locul decesului în raport de care se emite certificatul de deces, ci locul de domiciliu, aşa cum acesta este menţionat chiar în actul de deces.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 354 din 20 februarie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict de competență. Intervenție în interes propriu. Calitatea de judecător a părții interveniente. Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 127 NCPC

Întrucât sintagma ”calitatea de reclamant” a judecătorului, folosită de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al art. 127 C.pr.civ., nu poate fi interpretată în sens larg, de parte în dosar, ci are înţelesul strict de reclamant în cererea de chemare în judecată, acest text nu este incident în situația în care judecătorul are calitatea de intervenient în interes propriu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1189 din 26 mai 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Dezbatere succesorală judiciară. Acțiune în anularea certificatului de calitate de moștenitor și în nulitatea actelor subsecvente. Competență teritorială și materială

Cum în cadrul dezbaterii succesorale judiciare şi în strânsă legătură cu capetele principale de cerere privind deschiderea succesiunii – constatarea calităţii de moştenitor şi anularea certificatului de moştenitor – iar prin acțiune s-a solicitat și anularea actelor subsecvente încheiate în baza certificatului de moştenitor contestat, competența materială a instanței este determinată de valoarea obiectului actelor subsecvente a căror anulare se solicită ca efect al posibilei anulări a certificatului de moştenitor indicat în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, având în vedere că acțiunea dedusă judecății este o cerere în materie de moștenire, iar valoarea obiectului acţiunii, respectiv a contractelor de vânzare-cumpărare ce ar putea fi desfiinţate în cazul admiterii acţiunii, depășește suma indicată în cuprinsul dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. k) NCPC, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului sunt incidente prevederile art. 118 NCPC, privind ultimul domiciliu al defunctului, coroborate cu cele ale art. 99 alin. 2 NCPC, potrivit cărora criteriul valoric atrage competenţa tribunalului, ca instanţă „de grad mai înalt” raportat la cuantumul pretenţiei deduse judecăţii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 30 martie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Succesiune. Ieșire din indiviziune. Competență teritorială

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.: „În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.”
Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului „până la ieșirea din indiviziune”, adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune. Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre „cereri în materie de moștenire”.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 704 din 12 aprilie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict de competență. Intervenție în interes propriu. Calitatea de judecător a părții interveniente. Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 127 NCPC

Întrucât sintagma ”calitatea de reclamant” a judecătorului, folosită de legiuitor în cuprinsul alin. (1) al art. 127 C.pr.civ., nu poate fi interpretată în sens larg, de parte în dosar, ci are înţelesul strict de reclamant în cererea de chemare în judecată, acest text nu este incident în situația în care judecătorul are calitatea de intervenient în interes propriu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1198 din 26 mai 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepția necompetenței teritoriale. Autoritate de lucru judecat

Conform art. 431 alin. (2) C.proc.civ. hotărârea judecătorească ce statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, autoritate ce priveşte atât dispozitivul cât şi considerentele pe care acesta se sprijină. În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C.proc.civ.
Prin urmare, efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că dacă s-a stabilit definitiv competenţa teritorială exclusivă a unei instanţe, aceeaşi chestiune litigioasă ce a primit o dezlegare nu mai poate primi, într-un litigiu ulterior, o altă soluţie.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 927 din 15 aprilie 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Dezbatere succesorală judiciară. Acțiune în anularea certificatului de calitate de moștenitor și în nulitatea actelor subsecvente. Competență teritorială și materială

Cum în cadrul dezbaterii succesorale judiciare şi în strânsă legătură cu capetele principale de cerere privind deschiderea succesiunii – constatarea calităţii de moştenitor şi anularea certificatului de moştenitor – iar prin acțiune s-a solicitat și anularea actelor subsecvente încheiate în baza certificatului de moştenitor contestat, competența materială a instanței este determinată de valoarea obiectului actelor subsecvente a căror anulare se solicită ca efect al posibilei anulări a certificatului de moştenitor indicat în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, având în vedere că acțiunea dedusă judecății este o cerere în materie de moștenire, iar valoarea obiectului acţiunii, respectiv a contractelor de vânzare-cumpărare ce ar putea fi desfiinţate în cazul admiterii acţiunii, depășește suma indicată în cuprinsul dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. k) NCPC, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului sunt incidente prevederile art. 118 NCPC, privind ultimul domiciliu al defunctului, coroborate cu cele ale art. 99 alin. 2 NCPC, potrivit cărora criteriul valoric atrage competenţa tribunalului, ca instanţă „de grad mai înalt” raportat la cuantumul pretenţiei deduse judecăţii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 749 din 30 martie 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Dezbatere succesorală judiciară. Acțiune în anularea certificatului de calitate de moștenitor și în nulitatea actelor subsecvente. Competență teritorială și materială

Cum în cadrul dezbaterii succesorale judiciare şi în strânsă legătură cu capetele principale de cerere privind deschiderea succesiunii – constatarea calităţii de moştenitor şi anularea certificatului de moştenitor – prin acțiune s-a solicitat și anularea actelor subsecvente încheiate în baza certificatului de moştenitor contestat, competența materială a instanței este determinată de valoarea obiectului actelor subsecvente a căror anulare se solicită ca efect al posibilei anulări a certificatului de moştenitor indicat în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, având în vedere că acțiunea dedusă judecății este o cerere în materie de moștenire, iar valoarea obiectului acţiunii, respectiv a contractelor de vânzare-cumpărare ce ar putea fi desfiinţate în cazul admiterii acţiunii, depășește suma indicată în cuprinsul dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. k) NCPC, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului sunt incidente prevederile art. 118 NCPC, privind ultimul domiciliu al defunctului, coroborate cu cele ale art. 99 alin. 2 NCPC, potrivit cărora criteriul valoric atrage competenţa tribunalului, ca instanţă „de grad mai înalt” raportat la cuantumul pretenţiei deduse judecăţii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 749 din 30 martie 2016)