Stabilirea vinovăţiei ca element şi necesară condiţie a răspunderii civile delictuale. Diferența dintre cazurile de vinovăţie penală față de cele de vinovăţie civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 mai 2018, pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare din 10 noiembrie 2016, emis în cadrul dosarului execuţional nr. x/2012 al B.E.J. D., prin care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului identificat prin C.F. x Oradea, nr. top. x, reprezentând în natură casa de locuit P+M cu teren intravilan aferent în suprafaţă de 270 mp, pe motiv de fraudă la lege, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară pentru imobilul menţionat anterior, precum şi plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial, taxa judiciară de timbru şi onorariu expertiză.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1962 din 20 octombrie 2022)

Invocarea încălcării unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, SRI Dâmboviţa şi B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 1.000.000 USD, reprezentând daune morale pentru lezarea gravă a demnităţii, cinstei şi onoarei, poziţiei socio-profesionale şi politice, ce au avut consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice, atât a reclamantului cât şi a familiei sale.

În susţinerea cererii sale, a arătat că a fost supus suferinţelor generate de deportarea familiei sale, în anul 1957, că a fost confiscată averea familiei de către comunişti, astfel încât au fost nevoiţi să ducă un trai de subzistenţă, fiind supuşi unor abuzuri pentru simplu motiv că au fost consideraţi chiaburi. A considerat că trebuie să fie dezdăunat de pârâţi pentru persecuţia politică la care a fost supus.

În drept, reclamantul a invocat atât legea specială-Legea nr. 221/1990 cât şi dispoziţiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 31 martie 2022)

Invocarea încălcării unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, SRI Dâmboviţa şi B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 1.000.000 USD, reprezentând daune morale pentru lezarea gravă a demnităţii, cinstei şi onoarei, poziţiei socio-profesionale şi politice, ce au avut consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice, atât a reclamantului cât şi a familiei sale.

În susţinerea cererii sale, a arătat că a fost supus suferinţelor generate de deportarea familiei sale, în anul 1957, că a fost confiscată averea familiei de către comunişti, astfel încât au fost nevoiţi să ducă un trai de subzistenţă, fiind supuşi unor abuzuri pentru simplu motiv că au fost consideraţi chiaburi. A considerat că trebuie să fie dezdăunat de pârâţi pentru persecuţia politică la care a fost supus.

În drept, reclamantul a invocat atât legea specială-Legea nr. 221/1990 cât şi dispoziţiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 31 martie 2022)

Asumarea unei obligaţii de garanţie de către o societate pentru o persoană fizică. Hotărârea adunării asociaţilor

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20.02.2018, pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., în baza prevederilor art. 2.164 C. civ., obligarea pârâtului la restituirea împrumutului în valoare de 50.785 euro, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 397 din 22 februarie 2021)