Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Litigiu cu element de extraneitate. Stabilirea competenței internaționale a instanțelor române. Ultimul domiciliu al defunctului

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă la data de 10 noiembrie 2021, sub nr. x/20211, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună următoarele:

1. să constate că masa succesorală rămasă după defunctul E. decedat la data de 24.02.2019, se compune din imobilul situat în Câmpeneşti compus din teren intravilan în suprafaţă de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălţime P+M, identificate în CF nr. x APAHIDA, teren în suprafaţă de 1800 mp arabil extravilan în T8 P16, teren în suprafaţă de 4000 mp arabil extravilan T8 P16;

2. să constate că moştenitorii defunctului sunt B., în calitate de soţie supravieţuitoare şi cei doi copii E. şi A.;

3. să constate că masa succesorală după defunctul D. decedat la data de 29.04.2019 se compune din cota de 3/8 din imobilul situat în Câmpeneşti compus din teren intravilan în suprafaţă de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălţime P+M, identificate în CF nr. x APAHIDA, teren în suprafaţă de 1800 mp arabil extravilan în T8 P16, teren în suprafaţă de 4000 mp arabil extravilan T8 P16;

4. să constate că moştenitorii defunctului sunt C., în calitate de soţie supravieţuitoare şi D.;

5. să dispună ieşirea din indiviziune prin atribuirea imobilelor către reclamantă, fără plata de sultă, cu menţinerea dreptului de uzufruct viager în favoarea pârâtei de rând 1 pentru cota de 1/4 din imobilul casă de locuit situat în Câmpeneşti, compus din teren intravilan în suprafaţă de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălţime P+M, identificate în CF nr. x;

6. să dispună intabularea dreptului de uzufruct în CF, cu cheltuieli de judecată doar în caz de opoziţie a pârâţilor. În motivare, a învederat, în esenţă, că este fiica defunctului E., decedat la data de 24.02.2019, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor seria x nr. x, eliberat la data de 12.09.2019 de Municipiul Cluj Napoca.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1730 din 4 octombrie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Dezbatere succesorală. Deces produs pe teritoriul unui stat străin. Bunuri succesorale situate în România. Ultimul domiciliu menţionat în certificatul de deces aflat în România. Competenţă teritorială

Posted on by Redacția ProLege

Potrivit dispozițiilor art. 1080 pct. 2 C.proc.civ., instanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România. Totodată, art. 954 alin. (2) C.civ. statuează că moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Cum din certificatul de deces al celui a cărui moştenire se dezbate reiese că acesta a avut ultimul domiciliu pe teritoriul României – conform menţiunilor inserate la rubrica „Domiciliu”, care nu trebuie confundat cu locul decesului (Statele Unite ale Americii) -, instanţa competentă să soluţioneze cauza, în raport cu dispozițiile imperative ale art. 954 alin. (1) C.proc.civ., este cea în a cărei rază teritorială se află ,,ultimul domiciliu al defunctului”, fiind fără relevanţă locul efectiv al decesului.

(ICCJ, Secţia a I civilă, decizia nr. 1730 din 4 octombrie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Dezbatere succesorală. Deces produs pe teritoriul unui stat străin. Bunuri succesorale situate în România. Ultimul domiciliu menţionat în certificatul de deces aflat în România. Competenţă teritorială

Posted on by Redacția ProLege

Potrivit dispozițiilor art. 1080 pct. 2 C.proc.civ., instanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România. Totodată, art. 954 alin. (2) C.civ. statuează că moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Cum din certificatul de deces al celui a cărui moştenire se dezbate reiese că acesta a avut ultimul domiciliu pe teritoriul României – conform menţiunilor inserate la rubrica „Domiciliu”, care nu trebuie confundat cu locul decesului (Statele Unite ale Americii) -, instanţa competentă să soluţioneze cauza, în raport cu dispozițiile imperative ale art. 954 alin. (1) C.proc.civ., este cea în a cărei rază teritorială se află ,,ultimul domiciliu al defunctului”, fiind fără relevanţă locul efectiv al decesului.

(ICCJ, Secţia a I civilă, decizia nr. 1730 din 4 octombrie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Exercitarea exclusivă a autorității părintești. Element de extraneitate. Competență teritorială

Posted on by Redacția ProLege

În condițiile în care nu se poate identifica instanţa competentă teritorial potrivit art. 114 alin. (1) C.proc.civ. în soluţionarea cauzei având ca obiect solicitarea de exercitare exclusivă a autorității părintești, întrucât minorul aflat în grija mamei locuieşte efectiv, împreună cu aceasta, pe teritoriul unui alt stat, devin incidente dispoziţiile art. 1072 alin. (2) C.proc.civ.

(ICCJ, Secţia a I civilă, decizia nr. 45 din 19 ianuarie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune având ca obiect exercitarea exclusivă a autorității părintești. Element de extraneitate. Competență teritorială

Posted on by Redacția ProLege

Dispoziţiile art. 9 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2.210/2003 statuează asupra competenţei jurisdicţionale internaţionale atunci când elementul de extraneitate decurge din schimbarea reşedinţei minorului într-un stat membru, cu mai puţin de 3 luni faţă de data formulării cererii de chemare în judecată, în sensul păstrării competenţei instanţei „din statul membru al fostei reşedinţe obişnuite a copilului”, criteriile de determinare a competenţei teritoriale ori materiale fiind cele aplicabile în statul membru.
În ce priveşte stabilirea competenţei interne, ea se face după regulile prevăzute de art. 1072 alin. (1) C.proc.civ., respectiv, potrivit regulilor în materie, care sunt cele date de dispoziţiile art. 114 alin. (1) din același cod, în măsura în care este posibil acest lucru (pentru că există domiciliul/reşedinţa persoanei ocrotite pe teritoriul ţării), respectiv ale art. 1072 alin. (2) C.proc.civ., dacă în aplicarea prevederilor alin. 1 ale acestui text nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza (situaţie în care cererea va fi îndreptată la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti).
Prin urmare, în condițiile în care nu se poate identifica instanţa competentă teritorial potrivit art. 114 alin. (1) C.proc.civ. în soluţionarea cauzei având ca obiect solicitarea de exercitare exclusivă a autorității părintești, întrucât minorul aflat în grija mamei locuieşte efectiv, împreună cu aceasta, pe teritoriul unui alt stat, devin incidente dispoziţiile art. 1072 alin. (2) C.proc.civ.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 45 din 19 ianuarie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Litigiu de muncă. Reclamant, cetățean străin, cu domiciliul într-un alt stat. Competența de soluționare a acțiunii

Posted on by Redacția ProLege

Având în vedere că la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta, cetăţean sârb, nu avea domiciliul sau reşedinţa în România, că raporturile de muncă cu pârâtul încetaseră, precum și faptul că aceasta nu s-a adresat instanţei în raza căreia a avut locul de muncă, dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 nu sunt incidente în stabilirea competenţei, iar calitatea de cetăţean străin a reclamantei impune raportarea la dispoziţiile art. 1065 din Cartea a VII-a din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 1072 alin. (1) din acelaşi cod.
În atare situaţie devin incidente dispoziţiile alin. (2) ale art. 1072 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora, dacă în aplicarea prevederilor alin. (1) nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti, și cum tribunalul este instanţa competentă material să soluţioneze cererile având ca obiect conflictele de muncă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2304 din 23 noiembrie 2016)

Continue reading →