JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de acordare a onorariul avocatului desemnat din oficiu formulată în faţa instanţei învestite cu cererea de strămutare. Inadmisibilitate

Din interpretarea dispoziţiilor art. 81 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 51/1995 rezultă că, atât stabilirea valorii provizorii a onorariului avocatului desemnat din oficiu, cât şi a valorii definitive, cad în sarcina instanţei care a încuviinţat asistenţa judiciară.
Chiar dacă activitatea avocatului desemnat din oficiu s-a desfăşurat în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de strămutare a dosarului în care a fost încuviinţată cererea de acordare a asistenţei juridice din oficiu, cum textul de lege stabileşte în mod expres organul judiciar îndrituit să dispună cu privire la remuneraţia apărătorului din oficiu, precum şi dat fiind specificul cererii de strămutare, de incident procedural ivit în cursul soluţionării unui litigiu, onorariul stabilit în condiţiile art.81 din Legea nr.51/1995 se determină de instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar în modalitatea prescrisă de art.6 lit. a) din O.U.G. nr.51/2008.
Prin urmare, cererea apărătorului din oficiu de stabilire a plăţii onorariului aferent serviciului de asistenţă juridică, formulată în faţa instanţei care a soluţionat cererea de strămutare, este inadmisibilă.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1362 din 16 iunie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cerere de acordare a onorariul avocatului desemnat din oficiu formulată în faţa instanţei învestite cu cererea de strămutare. Inadmisibilitate

Din interpretarea dispoziţiilor art. 81 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 51/1995 rezultă că, atât stabilirea valorii provizorii a onorariului avocatului desemnat din oficiu, cât şi a valorii definitive, cad în sarcina instanţei care a încuviinţat asistenţa judiciară.
Chiar dacă activitatea avocatului desemnat din oficiu s-a desfăşurat în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de strămutare a dosarului în care a fost încuviinţată cererea de acordare a asistenţei juridice din oficiu, cum textul de lege stabileşte în mod expres organul judiciar îndrituit să dispună cu privire la remuneraţia apărătorului din oficiu, precum şi dat fiind specificul cererii de strămutare, de incident procedural ivit în cursul soluţionării unui litigiu, onorariul stabilit în condiţiile art.81 din Legea nr.51/1995 se determină de instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar în modalitatea prescrisă de art.6 lit. a) din O.U.G. nr.51/2008.
Prin urmare, cererea apărătorului din oficiu de stabilire a plăţii onorariului aferent serviciului de asistenţă juridică, formulată în faţa instanţei care a soluţionat cererea de strămutare, este inadmisibilă.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 1362 din 16 iunie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Completarea dispozitivului. Hotărâre de perimare. Cheltuieli de judecată. Onorariu de avocat. Culpă procesuală

În raport de considerentele pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pronunţată, Înalta Curte constată că instanţa de apel reţinând soluţia de perimare a recursului nu analizează incidenţa sau neincidenţa dispoziţiilor art. 453 NCPC din perspectiva culpei procesuale a părţilor raportat la cauza care a determinat incidenţa perimării, la îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor procesuale ale părţilor în raport de care a operat instituţia perimării, motiv pentru a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 967 din 22 aprilie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii. Inaplicabilitatea procedurii de completare a hotărârii judecătorești în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei excepții de procedură

Nepronunţarea instanţei asupra unei excepţii procesuale nu poate fi valorificată prin procedura completării hotărârii judecătoreşti, ci poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri şi care poate fi invocată ca motiv de nelegalitate prin calea de atac exercitată împotriva acesteia.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2545 din 14 iunie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii. Inaplicabilitatea procedurii de completare a hotărârii judecătorești în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei excepții de procedură

Excepţiile procesuale îndiferent de natura lor, nu se încadrează în categoria cererilor avute în vedere de art. 444 alin. 1 C.proc.civ., acestea constituind acele mijloace de apărare prin care pârâtul, în raport de cerere cu care a fost învestită instanţa (principală, accesorie sau incidentală), fără să intre în discutarea fondului pricinii, urmăreşte întîrzierea sau împiedicarea temporară sau perpetuă a judecăţii.
Prin urmare, nepronunţarea instanţei asupra unei excepţii procesuale nu poate fi valorificată prin procedura completării hotărârii judecătoreşti, ci poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri şi care poate fi invocată ca motiv de nelegalitate prin calea de atac exercitată împotriva acesteia.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2545 din 14 iunie 2018)