Stabilirea competenței teritoriale în litigiile privind drepturile salariale ale procurorilor – analiza conflictului negativ de competență

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 07.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti – Procuror General, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova – Prim-Procuror, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti – Procuror General, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi – Prim-Procuror şi Ministerul Justiţiei, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. obligarea pârâţilor, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajatori ai acesteia, la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006);

2. obligarea pârâţilor, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajatori ai acesteia, la plata diferenţelor salariale rezultate dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 01.01.2020 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, precum şi la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective;

3. emiterea de către Ministerul Justiţiei a unui nou ordin de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006).

A învederat că Tribunalul Bucureşti este competent material şi teritorial să judece cererea, în temeiul dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii şi art. 127 alin. (3) din C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 330 din 13 februarie 2024)

Cerere privind anularea deciziei de concediere, răspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral cauzat şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub dosar nr. x/2019, reclamantul, A., cu domiciliul procedural ales în Cluj Napoca, str. x, Oficiul Poştal nr. 13 căsuţa 901 Cluj Napoca, judeţul Cluj, în calitate de angajat pe post de şef tură la magazinul 2007 B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., cu sediul social în Timişoara, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să anuleze Decizia de concediere nr. 65392/22.08.2019; să facă aplicarea art. 78 – 80 Codul Muncii, respectiv art. 253 Codul Muncii privind răspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral cauzat şi să oblige pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 250000 RON, precum şi la plata concediului rămas neefectuat 8 zile.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1418 din 21 iulie 2020)