Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 24 iulie 2020, sub numărul de dosar x/2020, reclamantele A., B., C., D., E. şi F. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, cu citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună următoarele:
– recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţilor de Apel Bacău, Bucureşti şi Ploieşti, care depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;
– emiterea unor noi decizii de încadrare şi salarizare a reclamanţilor cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % şi a următoarelor sporuri: sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare; sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare;
– uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;
– repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâtului, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curţile de Apel Bacău, Bucureşti şi Ploieşti;
– obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 la zi şi pentru viitor;
– actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul National de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plătii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2138 din 14 octombrie 2021)
