Alegerea competenţei, într-un litigiu determinat de neexecutarea unei comenzi de furnizare de produse, prin inserarea clauzei atributive de competenţă în cuprinsul facturii, fără a rezulta că acceptarea acestei alegeri a exhibat de la partea căreia i se opune, nu poate avea valoarea unei clauze prin care părţile convin alegerea competenţei jurisdicţionale.
Pentru a se da relevanță menţiunii referitoare la stabilirea competenţei în caz de litigii, emitentul facturii are obligaţia de a demonstra că o asemenea clauză este în mod constant acceptată între părţi, ori că în alte litigii, în aceleaşi circumstanțe, clauza respectivă a fost asumată de cel căruia i se opune.
În cazul în care nu se face o astfel de dovadă, nefiind întrunite cerinţele referitoare la prorogarea de competenţă, nu se poate da eficienţă prevederilor art. 126 alin. (1) C.proc.civ., fiind aplicabilă regula de drept comun reglementată de art. 107 alin. (1) C.proc.civ. în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 1088 din 21 aprilie 2021)